Printre altele, Cioran ne-a povestit și despre aroganța rugăciunii. El gândea, poate, cum n-a gândit nimeni. Și aș putea spune, că mai mult decât gândirea pe care a avut-o, a îndrăznit, nepermis de…
După cum se știe, Sfântul Serafim de Sarov, contemporan cu Sfântul Calinic, Grigore Dascălul și Nicodim Aghioritul, pentru a nu aminti decât pe cei mai importanți sfinți – dacă putem spune așa –…
Dacă istoricul Eusebiu de Cezareea (sec. IV d.H.) nu ne-ar fi lăsat în Istoria Bisericească însemnările sale preţioase, acum am fi mult prea săraci în cunoaşterea adevărurilor din primele veacuri creştine.
Uneori ești îndrituit să recunoști că Cioran a avut o mare cuprindere în scrisul, dar mai ales în cititul său. El a avut mai mult decât o bucurie a cititului. Cred că, a…
Fără doar și poate, Cioran a citit imens. Sigur, doar asta a făcut. Din preaplinul cititului, prin sita rațiunii sale, s-au cernut neguri și luminițe. El își punea întrebarea: de ce sfinții scriu…
Îndrăznesc să spun că Cioran este uneori ”model” de incertitudine și hulă împotriva lui Dumnezeu. Așa s-ar vedea la citirea cărților sale. Cine citește însă cartea ”Lacrimi și sfinți” va găsi și mărgăritare…
Mi se pare mie că Cioran a pendulat mereu între cer și genune. Câți dintre noi nu ne recunoaștem în astfel de ipostaze? Unora le este greu să recunoască aceste stări de zbucium,…
După mai multă vreme de rătăcire, din când în când, îți mai revii în firea ta așezată. Și Cioran, dând de astfel de stări, cam rare, de atlfel, scria în Caietele sale: ”Câteodată,…