Cuvântul Ierarhului1974

N-am nicio îndoială că Cioran a plâns mult când era treaz, când era biruit de insomnii și chiar când se odihnea câte puțin. Drama disperării se ținea de el ca scaiul de oaie.…

Cioran recunoaște în fața lui Dumnezeu că s-a răzvrătit. În disperarea lui spune că a rămas singur, părăsit de oameni și că doar Dumnezeu îi rămâne reazemul de taină. Mai mult, lepădat de…

Cioran a îndrăznit nepermis de mult, chiar blasfemiator, asupra Apostolului Pavel. Prin anii ’60 ai veacului trecut, am cunoscut un profesor de marxism de la Cluj, care citise pe Cioran și traducea cu…

Din aria scrierilor lui Cioran poți alege ca din lanul de grâu cotropit de neghina biruitoare întru înnegrirea rodului, grâul curat. Puțin, dar se găsește. M-a nefericit,desigur, gândul ca Cioran să moară, îngropat…

Citind pe sărite, vei avea surpriza, până la urmă, să zici, că Cioran ar fi chiar de lepădat, adică să fie ”vărsat din gura lui Dumnezeu” (Apocalipsă 3, 16), nefiind nici rece nici…

Dacă am califica veacul în care trăim și i-am acorda un atribut mai acătării, adică pe măsura celor ce cuprinde, am zice că numirea i-ar fi nestatornicia.

După cum am văzut, fiecare dintre noi, ne naștem atunci când hotărăște Dumnezeu. Neamul în care ne naștem și țara, ca loc de viețuire, nu le alegem noi și nici nu suntem încrezători…

Această pendulare, între a exista și a nu exista, a preocupat minților filosofilor din răsăritul până în amurgul veacurilor. Că n-au rezolvat mai nimic, se vede cât de colo.

În zbuciumata lui viață, cu insomniile de ani și ani, Cioran era mai mult un singuratic sau se credea chiar în sinea lui. S-ar putea să fi avut drame mai multe decât le-a…

De cele mai multe ori, ca să nu spun cam întotdeauna, omul se socotește ”buricul” Pământului. Într-un fel ar fi buric, dar mai puțin al pământului. Adesea uităm să ne raportăm la Dumnezeu,…