M-am gândit mereu la cei care nu pot să postească dar îşi fac griji mari şi chiar au mustrări de conştiinţă că nu se pot supune rânduielilor din cauza neputinţei.
În firea noastră zbuciumată, uneori peste măsură, se încuibează fără să realizăm întotdeauna acea stare numită graba.
Graba de a ne împlini, de a ne afirma călcând pe alţii în picioare, graba de a mânca, de a bea şi graba de a face afirmaţii fără noimă şi pic de judecată.
Credincioșii parohiei Găvana I cu hramul Tuturor Sfinților din municipiul Pitești au îmbrăcat astăzi haine de sărbătoare. Momentul a fost deosebit datorită faptului că biserica din această zonă a orașului și-a sărbătorit hramul.
„Oricine renunţă să înveţe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să înveţe rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viaţă este să-ţi păstrezi propria minte tânără.” (Henry Ford)
La începutul lunii octombrie a fiecărui an, după tradiție, pentru studenți și cadre didactice universitare deopotrivă, este un nou început de an universitar, care vine cu nădejdea și încrederea, că rezultatele cunoașterii și cercetării științifice vor fi dintre cele mai alese.
Ziua de 13 iunie a adus multă tristețe în inimile credincioșilor din Arhiepiscopia Argesului si Muscelului prin participarea la slujba înmormântării Preacuviosului Parinte Protosinghel Serafim Caiea (Gheorghe-Mihai), starețul Mănăstirii Negru-Vodă din Muncipiul Câmpulung.
Preacuvioșia Sa a încetat din viață la vârsta de 43 de ani în dimineața zilei de 09 iunie, la o unitate spitalicească din Municipiul Bucuresti, în urma unei grele suferințe trupești.
De-o bună bucată de vreme citesc și mai ales recitesc câteva cărți: De senectute (Despre bătrânețe) de Cicero, un scriitor antic și Arta de a muri, de Părintele Istoriei Religiilor, Mircea Eliade. Amândouă cărțile, una foarte bătrână, de două mii de ani și una mai tânără, din vremea mai aproape nouă.
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului s-a aflat astăzi în mijlocul obștii monahale de la mănăstirea argeșeană Slănic. Cu această ocazie foarte mulți credincioși au venit cu mic cu mare să participe la Sfânta Liturghie oficiată în altarul de vară ridicat în curtea mănăstirii.
În cuvântul de învătătură rostit cu această ocazie, Chiriarhul Eparhiei a mulțumit credincioșilor veniți pe Taborul Argeșului, așa cum este numită mănăstirea Slănic. De asemenea Ierarhul Argeșean a îndemnat pe cei prezenți să lucreze fiecare la schimbarea vieții pentru dobândirea vieții veșnice.
Când citim în Scripturile bătrâne ne îmbogăţim fără să ne dăm seama. Când ne aducem aminte de lucrurile frumoase inima ni se umple de o mare bucurie. Când înotăm prin relele aduceri aminte, ar trebui să întrebăm pe Seneca şi vom primi răspuns bun:
Când vorbim de ajutorul pe care suntem nevoiţi să-l dăm celor din nevoi, Xenofon (443 î.Hr.) ne arată: „Mulţi au asemenea sentimente faţă de unii, că, atunci când le merge rău, nu pot trece aceasta cu vederea, ei îi ajută în nenorocire, dar când sunt fericiţi, le pare rău.”
Cu mare tristete, Arhiepiscopia Argesului si Muscelului, anunta vestea trecerii timpurii in Tara de peste Veac, a Preacuviosului Parinte Protosinghel Caiea Serafim (Gheorghe-Mihai), staretul Manastirii Negru-Voda din Muncipiul Campulung, Judetul Arges, vrednic slujitor al Domnului Dumnezeu.
Dacă ne gândim, să zicem, la drama preoţilor din România, care nu aveau dreptul să-şi poarte pruncii în şcolile şi Universităţile de Stat – că numai acelea erau – trebuind să-şi schimbe numele, să fie înfiaţi sau siliţi să se lepede de părinţi, s-ar adăuga o pagină epopeică de multe şi grave suferinţe.
Ieri, 8 iunie 2020, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, a slujit la hramul manastirii Cozia din cuprinsul Arhiepiscopiei Ramnicului, la invitatia Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopul Ramnicului.
Cu acest prilej Chiriarhul Argeșului, in cuvantul rostit dupa citirea Sfintei Evanghelii, a evidentiat importanta lucrarii Sfintei Treimi in viata crestinilor, subliniind iubirea si unitatea Sfintei Treimi ca temeiuri pentru iubirea si unitatea oamenilor.
Starea numită ambiţia ar putea fi înlocuită cu un cuvânt mai potrivit. Să zicem voinţă lucrătoare? Poate mai bine s-ar putea numi râvnă cu măsură? Herodot ( 484-425), în cartea sa „Istorii” a scris: „Ambiţia e un lucru rău!”
Ambiţia oricărui om se umflă pe măsură ce-i creşte puterea pământească, trecătoare ca umbra. Cei atinşi de această râie au scris că fiecare om are câte o ambiţie, oricât de mică, dacă nu pentru înţelepciune, cel puţin pentru fleacuri. Tendinţa noastră este de a ne face faimoşi cu orice preţ. Dacă n-o putem face prin cumpănita atitudine şi cu bun simţ, atunci o facem prin nebunie, clădind pe min-ciuni şi îndrăzneli.
Dintre toate zidirile binevoite şi binecuvântate de Dumnezeu pe pământ, omul este cel care a fost încoronat cu marele dar al Rostirii!
Cred că nu este cazul să insistăm asupra acestui mijloc de comunicare dintre oameni. Am auzit pe unii, care se cam săturaseră de minciunile colorate ale veacului şi că ar fi bine să ne ia Dumnezeu
Donarea de sânge reprezintă un act de milostenie faţă de aproapele aflat în suferinţă. Nu poate fi un mod mai frumos de a-I urma lui Hristos, decât de a dărui ceva din noi, din ceea ce suntem.
Pagina 390 din 391