Dacă s-ar aduna toate judecățile pe nedrept, interumane, din lume, am avea un morman de invective și neadevăruri care ar ucide totul în cale, ca la Hiroshima. Norocul nostru este că răutatea din noi, o vreme din viața noastră este adormită. Unii puneau o întrebare firească: unde pleacă din om, când doarme, răutatea, ce-l chinuie atunci când este treaz?
Dacă citim în Istoria Omenirii, la care Nicolae Iorga a lucrat și n-a mai reușit să o isprăvească, retezându-i-se cursul vieții, putem afla, că de la începuturi, duhul iubirii de stăpânire a bântuit cu necruțare biata ființă omenească.
Cred nestrămutat că, după atâta vreme cât am viețuit în frumusețea acestei lumi văzute, am ajuns să înțeleg că marele dar din lume dat omului este acela de a vedea pe Dumnezeu, Ziditorul Universului și a ne vedea pe noi înșine în toate tainițele gândirii, a inimii și a simțirii.
După duhul trândăviei, care dă mult de furcă bietului călător, prin văile acestei lumi obosite, de o existență turbulentă, parcă n-ar fi de ajuns, peste firea noastră, duhul grijii de multe, se abate ca o furtună peste tihna – oricât de puțină ar fi - a bietului om înjugat la greul zilei.
De când eram prunc, atunci când auzeam rostindu-se în jurul meu cuvintele: Dragoste și Iubire, nu numai că ciuleam urechile, dar asupra inimii aveam un șoptit tainic de văzduh, plin de cântec de îngeri și amiros de iasomie. În mintea mea au rămas cele două cuvinte, de farmec pline, până azi.
Primul gând, sau atitudine negativă din rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, de care trebuie să ne izbăvim cu mare repeziciune, este grija de a alunga din viața noastră de fiecare zi, duhul trândăviei.
Când am văzut și auzit, cum Părintele Cleopa repeta cu un crescendo unic și cu modulație în voce, cuvântul Răbdare, mi-am adus aminte de Constantin Brâncuși, care, la un alt capăt al lumii, cânta cu fervoare, Aliluia, într-o sută de modulații! Cum s-ar spune: să-i fi tot auzit, cu uimire și câtă forță interioară te putea cuprinde!
În perioada Postului Mare, mai ales, rugăciunea cea mai des folosită, în cadrul slujbei Pavecerniței Mari, este: “Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale. Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”.
Auzim mereu, în mediile eclesiastice, biserici, mănăstiri, școli și Facultăți de Teologie și chiar în vorbirea zilnică, pe alocurea, rostindu-se un cuvânt deosebit: smerenia!
Dacă citim, vom vedea care este lucrarea Domnului Dumnezeu, pentru că avem mărturia biblică, rostită de Iisus Hristos: „Tatăl Meu lucrează până acum și Eu de asemenea lucrez!” (Ioan 5, 17)
Dacă am avea ochi duhovniceşti şi plini de agerime în a vedea la tot pasul cele orânduite de Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, ne-am minuna şi am striga din răsputeri, ca oarecând Profetul David, plin de Duhul Sfânt: „Mari şi minunate sunt lucrurile (lucrările) Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!” (Psalmul 103, 24).
Desigur, nu sunt nici primul și nici ultimul, care am vorbit mereu „Despre Rugăciune”, și s-au scris în Istoria duhovnicească a lumii, zeci, sute, mii și alte zeci de mii de tratate și tomuri „Despre Rugăciune”, adică, ce este aceasta, cine trebuie să se roage, cui să se adreseze rugătorii și tehnicile folosite ca o rugăciune să fie bine auzită și împlinită de Domnul Dumnezeu!
Când ne gândim la duhul curăției, din rugăciunea Doamne și Stăpânul vieții mele, fără prea multă greutate trebuie să înțelegem că este vorba despre duhul curat, primenit, după ce a fost spălat de întinăciunea păcatelor săvârșite, cu gândul, cu lucrul, cu știință și neștiință, cu voie sau fără de voia noastră.
Ne-am gândit să mergem, cronologic, în prezentarea pe scurt a filosofilor și a oamenilor de știință din diferite țări ale Europei, Asiei, Africii, Americii și din alte locuri, care au născut genii ce au revoluționat lumea.
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, marele nevoitor și inspirat de Duhul Sfânt, a lăsat posterității cea mai frumoasă rugăciune-program: Doamne și Stăpânul vieții mele!
Pagina 4 din 95