Pentru cititorul harnic şi răbdător voi selecta câteva rânduri din vasta operă teologică a celor trei Sfinţi Ierarhi: Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur şi Grigorie de Nazianz, care au strălucit în secolul IV, după Hristos.
Este vorba de o „ruptură” în cadrul Bisericii Una Universală, deci în Biserica Creștină, care s-a produs în anul 484 din cauza Patriarhului de Constantinopol, Acacius, de la care își trage și numele.
Lucrarea filosofului Anicius Boethius (480-525, d. Hr.), De Consolatione Philosophiae, scrisă între anii 523-524, începe cu o elegie, adică, pe înțelesul tuturor, o compoziție poetică pe un ton plin de tristețe și amară melancolie, arătând chinurile din singurătatea închisorii: Boethius amintindu-și de vremurile tinereții sale luminată de înțelepciunea învățăturii, considerând Filosofia ca o Femeie Frumoasă, singură și fidelă în nenorocirea în care se afla, și din care nu vedea nicio posibilitate de ieșire.
Reamintim de tripla clasificare a Muzicii! În tabletele dinainte am analizat împreună: musica mundana și musica humana, rămânând în cele din urmă: musica instrumentalis, despre care, doar în treacăt, am povestit un episod despre Fanfara de la Cracăul-Negru, la care și eu am bătut toba cea mare, de ridica și morții din mormânt.
Este necesar ca acum să prezentăm câteva tablete din lucrarea: De consolatione philosophiae (Despre consolarea Filosofiei), lucrare elaborată între anii 523-524.
Așa cum am promis, să vedem ce înseamnă Musica mundana, care se bucură de un primat aparte în viața lui Boethius.
Pe vremuri (ca elev și student) eram învățați, iar unii mai și glumeau, că Arie, după ce și-a mărturisit „credința” șchioapă și departe de adevăr, Sfântul Nicolae i-ar fi dat niște pălmi mai pline de viteză, gest care a dus la condamnarea sa, că a lovit și a greșit, chiar dacă avea dreptate.
Se spune că Muzica depășește toate obstacolele din calea ei!
Acum, cu oarecare bunăvoință, zic și eu așa, mai cu înțelegere, vom citi despre Arie ereticul sau Arius HaeresiarchaSaeculi Quarti, așa cum se citește pe o medalie emisă în orașul Nurenberg, din anul 1493.
În premieră, cel puțin pentru unii dintre noi, azi putem să citim ceva despre: Acordurile muzicale! Prin anii 500-507, Boethius se ostenește să scrie o lucrare: De institutione musica, fiind singurul tratat muzical compus în latinitatea târzie, dar care, din fericire, a ajuns și până la noi!
Sfântul Părintele nostru Grigorie, de Dumnezeu Cuvântătorul sau Teologul, Arhiepiscop al Constantinopolului este prăznuit de întreaga creștinătate pe 25 ianuarie.
Dintru începuturi, fiii acestui pământ au încercat în decursul timpului, încearcă mereu și nu se vor odihni nici în timpurile ce vin, să se ostenească spre drumul care duce la desăvârșire.
Filosoful Boethius, educat în texte neoplatonice și logică aristotelică, a stăruit pe calea cunoașterii ca nimeni altul până la el, demonstrând cum logica și fizica aristotelică, dacă sunt aplicate și într-un mod iscusit, pot fi mijloace eficiente pentru a trata probleme teologice, chiar dacă rămân în limite precise.
Boethius a fost geniu inspirat de Duhul Sfânt! El și-a făcut un proiect cultural unic și a limpezit lucrurile, prin numeroasele lui traduceri și compendii, și asta pentru a veni la adevărurile lucrurilor.
Mă bucur că filosoful Boethius merge mai departe cu abordările sale unice și în domeniul Teologiei, lucrând la „tratatele teologice și mai ales la problema Trinității”.
Pagina 8 din 95