În cinstita zi de prăznuire a Tăierii Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, marele propovăduitor al pocăinței și al viețuirii întru dobândirea mântuirii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Cotmeana, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
În cadrul acestei zile de aleasă sărbătoare, a fost săvârșită și slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii adormiți întru nădejdea Învierii. Prin pomenirea lor, au fost aduse mulțumiri celor care, prin jertfa și dragostea lor pentru Biserică, au contribuit la dăinuirea acestei străvechi vetre monahale, loc de rugăciune și închinare pentru nenumărate generații de credincioși.
La încheierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a săvârșit slujba de hirotesie întru arhimandrit a Părintelui Protosinghel Modest (Marian) Ghinea, starețul Mănăstirii Cetățuia Negru Vodă din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Trecerea în treapta de arhimandrit a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, constituind o recunoaștere a vredniciei, a râvnei și a responsabilității cu care părintele stareț își împlinește misiunea încredințată în slujirea Bisericii și a obștii monahale.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a vorbit despre puterea rugăciunii și despre comuniunea dintre oameni în numele lui Iisus Hristos. Atunci când ne adunăm la rugăciune, intrăm în comuniune cu Hristos, iar această comuniune este cea mai importantă. Rugăciunea și gândul bun sunt cele care ne apropie de Dumnezeu și ne leagă într-un adevărat lanț duhovnicesc al rugăciunii curate.Dumnezeu ascultă și răspunde rugăciunilor celor care se roagă cu credință, cu smerenie și cu inimă bună.
Mănăstirea Cotmeana este socotită una dintre cele mai vechi așezări monahale din Țara Românească, prima sa atestare documentară datând din 20 mai 1388, într-un hrisov emis în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Prima biserică a fost ridicată de domnitorul Radu I, iar ulterior, între anii 1387–1389, biserica mănăstirii a fost refăcută de Mircea cel Bătrân. În anul 1711, aceasta a fost restaurată în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu.
În apropierea bisericii vechi, păstrată și conservată ca monument istoric, au fost ridicate noi construcții menite să sprijine viața monahală: o biserică impunătoare, un complex de chilii, trapeza și gospodăria anexă a mănăstirii.
Așezământ de credință și mărturie a spiritualității strămoșești, Mănăstirea Cotmeana continuă să dăinuie peste veacuri, păstrând aprinsă candela credinței și chemarea către rugăciune a poporului român dreptcredincios.
Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă și ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, întrucât la data de 1 septembrie începe un nou an bisericesc. Ziua aceasta este rânduită de Biserică drept zi de post și pocăință.
Postul din această zi ne amintește, pe de o parte, de păcatul și lipsa de înfrânare care l-au făcut pe Irod să ajungă, în urma ospățului și a făgăduinței nesocotite, să poruncească uciderea Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de altă parte ne îndeamnă să urmăm pilda vieții ascetice, curate și înfrânate a Sfântului Ioan, marele Înaintemergător al Domnului.
