Nu scriu decât cu o mână – se „laudă” eroii lui Victor Hugo, dar luptă cu amândouă mâinile, și tot ei spun, că: „A-ți sluji patria este o jumătate de datorie; a sluji omenirii, e cealaltă jumătate a datoriei”.
În România, Țările Române, oamenii politici erau cuprinși de un entuziasm nobil, cu gândul mărturisit că vor să-și servească Patria, ca și pe cel mai mare odor. Se cunosc familiile de boieri veritabili, cum ar fi tocmai aici în Argeș, cele două familii cu toți pruncii, Goleștii și Brătienii, strașnic pregătiți, pentru a schimba destinele unor vrednici ctitori de Țară.
Să ne gândim la Nicolae Bălcescu, care, în locul familiei de care fusese lipsit, adoptase Patria, în schimbul căsniciei, se căsătorise cu Patria și cu umanitatea. Se păstrează o scrisoare emoționantă, adresată de Bălcescu lui Vasile Alecsandri, pe care am copiat-o în paginile Bibliei, socotindu-o a avea un caracter aparte.
Iată textul: „Să nu ne mai trudim, dar, iubite Vasile, a alerga după fericirea intimă, o nălucire ce tu nu o vei mai putea găsi, ce eu n-am găsit niciodată și pe care e multă vreme de când n-o mai caut. Să întoarcem ce a mai rămas din dragostea noastră, s-o întoarcem către Țara noastră. România va fi iubita noastră!”
Scrisoarea este trimisă de la Paris, la 29 noiembrie 1847. Sunt aproape două secole. Nu vom uita ceea ce spuneau străinii despre trecut în general, și în special al românilor.
Să luăm din trecut focul și nu cenușa! Și dacă azi suntem, cum zic unii, o scânteie pală, mâine fi-vei soare binefăcător, pentru tine și pentru frații tăi!
Calinic Argeșeanul
