Cred că sunteţi de acord cu mine să vă plângeţi, când din întâmplare, râzând cu gura până la urechi, o muscă sau altă gânganie ne intră pe gât … uneori nimerind direct în stomac! Dar atunci când ne sâcâie şi ne tragem palme de zor doar am nimeri-o pe nemernică? Ce să mai spunem de ţânţari? Dar când întâlnim un biet prost de care nu mai scăpăm? Sunt sigur că aţi dat şi peste o droaie de ignoranţi cuprinşi de o mare îndrăzneală şi incalificabilă neruşinare.
Mitropolitul Veniamin Costache spunea despre ignoranţă: „Pe cât învăţătura înalţă şi proslăveşte pe om, cu atâta neînvăţătura îl înjoseşte şi-l nimiceşte mai mult decât necuvântătoarele vietăţi”, iar, I. Ionescu de la Brad afirma cu străşnicie că: „Omul se răscumpără de ignoranţă prin ştiinţă, fruct penibil al muncii intelectuale. Omul se răscumpără de pornirile animale, opresive, prin virtute”. Greu lucru, dar necesar ca aerul pe care-l respirăm.
Mi s-a părut că I. Slavici a avut de a face cu mulţi ignoranţi de a putut scrie: „Ignorantul e omul care nu ştie ce va să zică a şti şi astfel nu e în stare să-şi deie seama ce ştie şi ce nu ştie, îşi închipuieşte că le ştie pe toate şi se amestecă în lucruri la care nu se pricepe”.
M-am gândit că ignoranţa face casă bună cu o altă „podoabă” pe nume prostia. Această jale umană dacă ar durea rău de tot, cum am auzit spunându-se, n-am mai putea trăi de strigăte şi urlete. Se spune că: „Prostia n-are ţară şi fiecare o aduce cu dânsul de unde vine.”
Ion Creangă se arată foarte sceptic în privinţa vindecării de prostie: „Prostia din născare leac în lume nu mai are; ea este o urâcioasă boală, ce nu se vindecă în şcoală, ba nici în spitale”, iar T. Maiorescu ne spune că: „Nenorocirea, blestemul întregii omeniri, este numai prostia”, pe care Anton Pann o cântă: „Prost din prost care se naşte, / E ca vita, doar nu paşte, / Prost trăieşte, fără nume, / Prost se duce şi din lume!”.
Iar Regina Elisabeta, poeta Carmen Sylva, zicea spre luare aminte: „Prostia se pune în rangul întâi spre a fi văzută, inteligenţa se ascunde spre a vedea!”
Calinic Argeșeanul
