N-aş vrea să mai apelez la niciun dicţionar sau la alte cărţi ale lumii pentru a vedea ce se scrie la capitolul politeţe. Dar în acelaşi timp trebuie să spun că este absolut necesar să citim vârtos Codul bunelor maniere care după 1990 s-a tipărit în tiraj de sute de mii de exemplare. Poate că n-ar strica, ba ar fi o bucurie, ca pe masa unde stau Biblia, Sfinţii Părinţi, Urmarea lui Hristos şi alte cărţi mai de căpătâi ale omenirii să fie şi acest Cod al bunelor maniere, înaintea Codului scris de Dan Brown, care nu duce nicăieri sau doar de-a râpa pe cei ignoranţi.
Deci, politeţea sau bunele maniere, mai bine spus, ne îndreaptă spre cei 7 ani de acasă, care în ultimii zeci de ani n-au mai fost de acasă, ci de pe bulevard, uliţi şi grădiniţă.
Ce poţi să înveţi în gaşcă?
Vedem cu toţii dacă vrem să avem ochi pentru aceasta!
Cum să fii civilizat, cărturar şi politicos dacă ani de zile s-a bătut cu ciocanele pe nicovala luptei de clasă? O adevărată luptă pentru tâmpirea şi troglodirea bieţilor români!
Îmi aduc aminte, că prin anii `60 ai secolului trecut aşa era de harnică această luptă de clasă încât a intrat chiar şi în vatra familiei. Am auzit oameni plângându-se că soţia sau soţul din casă, ca să nu mai vorbesc de copii, se pârau pe rând unii pe alţii, în mod „politicos” şi „civilizat” torţionarilor care striveau bruma de încredere, nu numai în instituţii, dar chiar atacau celula fundamentală a societăţii, familia.
Cunosc mai mulţi oameni care s-au îmbolnăvit, pur şi simplu, când au aflat că cei din casă, adică, după cum spune profetul Ieremia: „Casnicii sunt duşmanii omului!” s-au dedat la delaţiuni.
Ce poate fi mai cutremurător!
Să ai în casă, cu tine, la masă, la lucru, în sfătuire, culcare şi sculare, lucrare, purtare confidenţială, acel individ pe care l-a stigmatizat profetul Ieremia, dar şi Cezar, atunci când i-a spus celui care-l junghia pe la spate: „Şi tu, fiul meu, Brutus?”
Ce să mai vorbim de colegiul apostolic al lui Iisus când unul dintre ucenicii Săi îl vinde, precum Iuda, altul se leapădă, precum Petru, alţi doi cer măriri în ceruri, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga, iar în cumpăna suferinţelor Sale, rămâne doar cu Ioan, Maica Domnului şi câteva femei mai tari ca diamantul.
Doar atât? Atât!
A, da, şi sutaşul roman care a mărturisit că Iisus este Fiul lui Dumnezeu!
Putem vorbi de maniere în acest episod unic din lume? Putem să amintim, cumva, de niscaiva politeţe? Dar ceva din cei 7 ani? Primii răsăriţi prin hăurile acestei Văi a Plângerii!!! Da, sutaşul păgân nu era numai politicos, ci şi credincios!
Iată că o revistă : Reader`s Digest, care apărea în 60 de ţări, într-o sută de milioane de exemplare, prezenta un sondaj mondial făcut de 2200 operatori în toată lumea, folosind un chestionar din trei întrebări:
Care vânzători spun mulţumesc după ce s-a cumpărat de la el din magazin?
Cine ajută un om de pe stradă când are nevoie?
Cine este lăsat să intre întâi pe uşă?
După ce răspunsurile au fost date, s-au făcut clasificările pentru virtutea politeţe.
Iată rezultatele:
New York (SUA) ocupă locul I! Zurich (Elveţia) – locul II! Toronto (Canada) – locul III! Berlin (Germania) – locul IV! Sao Paolo (Brazilia) – locul V! Budapesta (Ungaria) – locul XI şi tot aşa până se ajunge la poziţia a 49–a unde se află România, locul penultim, al 50-lea fiind ocupat de oraşul Mumbai din India!
Când a fost întrebată o vânzătoare din magazinele din Bucureşti de ce nu mulţumeşte celor care au cumpărat, ea le-a răspuns: „Uite aşa, fiindcă am toane!”
Un compatriot de-al nostru s-a arătat aşa de indignat că stăm întru ale politeţii pe penultimul loc în clasificările mondiale, încât cu greu am putut să-l potolesc de mânia lui dezlănţuită într-un chip cu totul original.
– Suntem cei din urmă la capitolul politeţe, tuna şi fulgera bietul român, spunând printre suspine, suntem pe ultimul loc la sondajul mondial făcut şi nu-i de glumă!
Am rămas surprins şi stropşit de aşa ruşine mondială şi am repetat mereu: Aşa să fie? Oare!
Da, aşa poate fi! Pentru că avem toane unii dintre noi!
Până când?
Calinic Argeșeanul
