Totdeauna am crezut că natura este mai presus decât orice învăţătură, iar legile ei nu pot rămâne neobservate, chiar şi pentru orbii care simt tainele naturii.
Cicero (106-43 î. Hr.) ne-a lăsat scris: „Înţelepciunea noastră stă în faptul că urmăm natura, călăuza cea mai bună, ca pe o divinitate şi ne supunem ei”. Azi, după mii de ani, spunem că îndepărtarea de natură şi legile ei ne duc pe marginea prăpastiei.
Să călcăm sfielnic în natură pentru că: „Natura are perfecţiuni pentru a arăta că este imaginea lui Dumnezeu” (Blaise Pascal) şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru bucuria de a ne primi în lumina Lui. Este cea mai mare bucurie!
Să nu strâmbăm nimic. Să ne comportăm ca în măreţul Templu al lui Dumnezeu.
Când s-a spus că românul este frate cu codrul s-a înţeles ceva din imaginea lui Dumnezeu pe pământ.
Ieşind în natură ne întâlnim cu Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
