Urmează punctul 5:
„Niciun Stat nu trebuie să se amestece cu sila în constituțiunea și guvernarea unui alt Stat.”
„Ce ar putea îndreptăți la așa ceva?”, se întreabă filosoful Kant! Dacă o persoană liberă dă alteia posibilitatea unui scandal minor (scandalum acceptum) și nu se vatămă întru nimic, dar „dacă un Stat s-ar dezbina prin putreziciunea interioară în două părți, dintre care fiecare reprezintă pentru sine un Stat deosebit, care ridică pretențiuni asupra întregului, când a da ajutor unuia din ele nu s-ar putea socoti unui Stat din afară drept amestec în constituțiunea celuilalt (căci atunci este anarhie). Cât timp, însă, această ceartă internă nu e încă hotărâtă, acest amestec al unui puteri din afară ar fi o încălcare a drepturilor unui popor care nu face decât să lupte cu boala lui internă și nu atârnă de un altul, deci el însuși, acest amestec, ar fi un scandal pricinuit și ar face nesigură autonomia tuturor Statelor.”
Și acum punctul 6:
„Niciun Stat nu trebuie să-și permită în războiu cu un altul astfel de ostilități, care s-ar putea decât să facă cu neputință încrederea reciprocă cu pacea viitoare: precum sunt tocmirea de asasini (percussores) otrăvitori, înfrângerea capitulării, instigarea la trădare (perduellio) în Statul împotriva căruia se poartă războiul!”
Filosoful Kant spune că, atunci „când pacea nu se poate încheia, ostilitățile ar putea degenera într-un război de exterminare (bellum internecinum). Când două popoare (State) luptă unul împotriva celuilalt, între ele nu există un raport de la superior la inferior – de unde urmează că un posibil război de exterminare, în care stârpirea poate să lovească ambele părți deodată, și cu ele orișice drept n-ar lăsa să poată exista pacea eternă decât în marele cimitir al genului omenesc!”
După cum se știe și s-a mai spus, că acum pe Pământul acesta, Grădina Maicii Domnului și Casa noastră pasageră, poate fi distrus de 150 de ori, atât de mult armament nuclear este gata să distrugă totul și Planeta Pământ, din verdele-smarald să ajungă precum Planeta Marte, roșie de sângele unei existențe ce nu mai este.
Poate învățăm ceva!
Calinic Argeșeanul
