Skip to main content

Mulți cititori au auzit și știu despre Nikolai Berdiaev (1874-1948), filosoful rus care s-a născut într-o familie de aristocrați, urmând școala la Kiev și apoi la Universitatea din Kiev – Sfântul Vladimir!  Studiază teoria socialismului științific și participă la mișcarea studențească, în1898, când, fiind arestat, stă o lună la închisoare și apoi este exilat la Vologda între anii 1901-1902. Lucrează la revista Calea nouă, iar între anii 1905-1906 editează revista „Problemele Vieții”. În anul 1911 publică lucrarea Filosofia libertății.

Ceva mai târziu, în anul 1918 a fondat Academia Liberă de Cultură Spirituală; iar în anul 1920, Facultatea de Istorie și Litere a Universității din Moscova îl numește profesor. Au mai urmat vreo două arestări, iar în anul 1922 a fost exilat din țară. Între anii 1922-1924, Berdiaev locuiește în Berlin, făcând cunoștință cu O. Spengler, M. Scheler, G. von Kaiserling, iar apoi se mută la Paris. În anul 1946 publică Ideea rusă, o încercare de înțelegere a Istoriei filosofiei rusești.

Iată câteva dintre ideile sale:

– Iadul este necesar nu pentru ca cei răi să-și primească pedeapsa, ci pentru ca omul să nu fie băgat cu forța în Rai!

– Dumnezeu este negat, fie pentru că lumea este atât de rea, fie pentru că lumea este atât de bună!

– Politețea este o exprimare condiționată simbolic a respectului față de orice persoană!

– Statul există nu pentru a transforma viața pământească în Rai, ci pentru a o împiedica să se transforme definitiv într-un iad.

– Cunoștințele sunt impuse, dar credința este liberă!

– Când nu ai parte de înțelepciune, rămâne să iubești înțelepciunea, adică, să fii un filosof. Cultura s-a născut din cult!

– Dragostea este sfera personal-intimă a vieții, în care societatea nu are voie să se amestece!

– Nimic nu poate fi iubit, afară de eternitate, și nu se poate iubi cu niciun fel de iubire, afară de una eternă. Dacă nu este eternitate, atunci nu este nimic. Clipa are valoare deplină numai în cazul în care ea se împărtășește din eternitate.

Gelozia nu are legătură cu libertatea omului. În gelozie, avem de-a face cu instinctul de proprietate și de dominație, dar într-o formă umilitoare. Trebuie să recunoaștem dreptul iubirii și să negăm dreptul geloziei, încetând să o idealizăm…Gelozia este tirania omului asupra omului.

– Gelozia feminină este și mai dezgustătoare, transformând-o pe femeie într-o furie!

Calinic Argeșeanul