Când se scrie despre existența Domnului Dumnezeu, în mod constant, dacă ești imparțial este potrivit ca să se amintească, chiar și în trecere, despre ceea ce spun unii darwiniști în privința existenței Domnului Dumnezeu.
Se cunoaște mânia mare a lui Darwin, și chiar revolta sa pe unii dintre traducătorii săi, cum ar fi cazul lui Clemence Royer, care îndrăznise să facă din el titanul materialismului. El repeta mereu: „Eu n-am mers niciodată până la ateism…până la a tăgădui existența Domnului Dumnezeu! Teoria evoluțiunii este întru totul compatibilă cu credința în Domnul Dumnezeu!” Și iarăși: „Neputința de a concepe că universul uimitor și imens…cu eurile noastre conștiente a putut să se nască din întâmplare”, îi părea că este: „o altă cauză a credinței în existența Domnului Dumnezeu”. Așa Gray, darwinist american, închină o carte întreagă pentru susținerea acestui punct de vedere: „Selecțiunea naturală nu este incompatibilă cu Teologia naturală”. Adică: darwinismul nu este incompatibil cu credința în existența Domnului Dumnezeu” (Comte de Champagny, Le chemin de la verite, ed. 1874, p. 316).
Și se mai adaugă pentru mângâierea noastră de buni creștini: „Oricât de mici suntem noi, este o bucurie și chiar o datorie pentru noi să cercetăm Natura, căci Natura este o Oglindă curată în care se reflectă frumusețea Dumnezeiască” (Les enchainements du monde animal dans les temps geoloziques, ed. 1885, p. 5).
Și așa, iubiți cititori, va mai fi încă o tabletă despre existența Domnului Dumnezeu. Începutul a fost cu savantul Pasteur (1822-1895) și se încheie tot cu el!
Calinic Argeșeanul
