Scriitorul Thomas Widmer a „rătăcit” printre scrierile sale și expresiunea absolută de „Om Măsurat”, scris cu majuscule pentru importanța în sine. Dar, parcă mai apăsat sună cuvântul în balanță: „Măsura, Domnule Iorga!”
Se știe ce replici usturătoare dădea savantul fără pereche al lumii, acest Iorga, un punct arhimedic în Univers! În perorațiile tunătoare de la tribuna Parlamentului României, a dorit să șfichiuie și pe Ionel Brătianu, care a cerut să i se îngăduie ca să dea replică la afirmația furtunosului Iorga, precum că, nu se prea are ce să se învețe de la un inginer (pregătirea lui Brătianu de bază, la Paris). Cuminte și monumental, argeșeanul nostru se îndreaptă spre aceeași tribună și zice, ca să se audă:
– Ce se poate învăța de la un inginer? Măsura, Domnul Iorga!
Și l-a lăsat fără glas pe oratorul incisiv și necruțător, care „toca” fără cruțare și fără noimă, particular și în public. Sunt înregistrări celebre, când într-un discurs public a atacat pe Regele Carol al II-lea, etichetându-l fără cruțare, analizându-i „arborele genealogic”. După ani de zile, într-un noiembrie 1940, Iorga zăcea mort la marginea pădurii de lângă Ploiești, aici „măsura” palma de pământ, cel mai mare cărturar și savant al lumii! Cine nu crede, să-i citească opera colosală! Îți trebuie o viața numai pentru a citi ceea ce a scris nemuritorul Iorga!
Și aici, ca în viață, nu a fost „măsurat”, așa că nimeni nu mai poate să-i măsoare opera și știința sa uriașă, care a uimit lumea, devenind și „doctor honoris causa” a zeci și zeci de universități din lume (peste 40), caz unic și irepetabil în viața omenirii universitare.
Și așa, am dorit să scriu ceva despre „măsurarea” și mai ales despre modelarea omului – săracul de el – care ține de esența identității. Nu avem identitate dacă nu suntem cu măsură la fapte și la gură, prin care clădim, dar și dărâmăm ceea ce am clădit cu osteneală multă.
Ce înțelept și măsurat a fost și trebuie să fie Neamul Românesc când a născut și proverbe celebre, prin care și: „Pasărea pe limba ei piere!”
Iar mătușa Irina, de la Tioltiur, zicea că: „O tacă, plăti o vacă!” Mai ales în viață!
Calinic Argeșeanul
