Sfânta Maria Egipteanca se năştea prin anul 375 din părinţi bogaţi. La 12 ani îşi începe viaţa de scădere morală, ducând în toate ispitele tinerii dornici de petreceri scandaloase. Era de o mare frumuseţe şi pe la 15-16 ani ajunsese celebră prin comportamentul ei de fiecare zi.
După ce prăpădise în păcate mulţime de tineri şi bătrâni în cei 17 ani de adâncă viaţă păcătoasă, părându-i-se că numai aceasta ar fi această viaţă, Dumnezeu întru mila Sa i-a întins o mână de ajutor. Dorind Maria să se ducă la Ierusalim pentru a se închina lemnului Sfintei Cruci, s-a întâlnit cu o putere nevăzută, care o respingea afară din biserică, şi nu o lăsa să intre pentru închinare.
A încercat de mai multe ori. Şi-a dat seama că viaţa ei păcătoasă nu o lasă să intre în biserică. A început un plâns mare luându-şi de ajutor în rugăciune pe Maica Domnului, căreia i-a spus că dacă o va ajuta să intre în biserică îşi va schimba viaţa. A încercat să păşească pragul bisericii şi a putut intra, făcându-i Maica Domnului cea mai mare bucurie. Şi-a ţinut făgăduinţa. A luat trei pâini uscate drept merinde şi trecând Iordanul s-a îndepărtat în pustie adâncă.
Supunându-se postului aspru, nevoinţelor în rugăciuni şi lacrimi fără număr, în goliciunea trupului în soare arzător şi frig timp de 47 de ani în aspră pocăinţă, în încercări şi ispite, a aflat sfânta mântuire. A ajuns, din mila lui Dumnezeu să poată trece Iordanul ca pe uscat iar când era la rugăciune trupul ei stătea ridicat un cot deasupra pământului. Doar singur Dumnezeu era ştiutorul vredniciei acestei fiice a pustiului Iordanului şi duhovnicul ei, Sfântul Zosima.
Biruind, aşadar, firea omenească, prin multă nevoinţă şi cu ajutorul harului lui Iisus Hristos, a câştigat îngerească petrecere încă din lumea aceasta. S-a mutat la Domnul în anul 431, având 76 de ani pe vremea Împăratului Teodosie cel Tânăr. Duhovnicul Zosima cel Sfânt a spovedit-o şi a împărtăşit-o cu Sfintele Taine. Când a venit a doua oară a văzut trupul mort al Cuvioasei şi nu avea putere s-o îngroape având peste 90 de ani. Atunci minune: un leu care stătea aproape, de îndată, cu labele lui a făcut o groapă celei ce fusese ostenitoare întru multă pocăinţă, unde este îngropată cu rugăciunile Sfântului Zosima. La câţiva paşi, pe nisipul dogoritor a citit: „Îngroapă Părinte Zosima, în acest loc, trupul smeritei Maria … dă ţărâna ţărânei … roagă-te lui Dumnezeu pentru mine. Mor în luna Farnuti (adică în limba egipteană, aprilie) după împărtăşire …” Moaşte din trupul ei au fost aduse mai târziu şi în România, la Mănăstirea Neamţ! (Caută şi vei afla, Predici, Diac. Petre David, Editura Episcopiei Argeşului, Curtea de Argeş, 1996, p. 111).
Aşadar, Sfânta Maria Egipteanca a ajuns la nepătimire, pentru că Sfântul Ioan Scărarul spune: „Nepătimire a dovedit cel ce a spus: „Am dobândit mintea Domnului”. (I Corinteni 6, 1). Nepătimire a dovedit egipteanul care a zis că nu are frică de Domnul! Sfântul Antonie, care nu are frica slugii, dar o are pe cea a fiului, plină de iubire. Nepătimire a dovedit cel ce s-a rugat să se întoarcă la el patimile!” (Sfântul Ioan Colov care cerea să se întoarcă spre a le înfrânge din nou şi a face şi mai tare firea sa!). Cine s-a învrednicit, înainte de strălucirea viitoare, de nepătimire ca Efrem Sirul? Căci vestitul prooroc David a zis către Domnul: „Lasă-mă ca să răsuflu” (Psalmul 38, 13), iar acest atlet al lui Dumnezeu: „Slăbeşte, Doamne, valurile harului Tău!” Mai departe ne arată Sfântul Ioan Scărarul, că: „Cel ce s-a învrednicit de o astfel de stare, fiind el încă în trup, Îl are pe Dumnezeu cârmaci, sălăşluit în sine în toate cuvintele, faptele şi gândurile. De aceea simte înlăuntru, prin iluminare, voia Domnului cum ar auzi un glas şi se află ridicat mai presus de toată învăţătura omenească. „Când voi veni, zice, şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?” (Psalmul 41), căci nu mai pot suporta în mine puterea dorului, şi caut frumuseţea cea nemuritoare pe care mi-ai dat-o înainte de lut!” (Filocalia IX, p. 420-422).
În tălmăcirea Părintelui Dumitru Stăniloae: „Numeşte frumuseţea nemuritoare, nemurirea. Iar lut, acest trup pământesc, pe care Adam l-a îmbrăcat după neascultare, cum zice Sfântul Grigore Teologul. Înainte de căderea în păcat, Adam avea şi trupul nemuritor, sau apt de nemurire, prin faptul de a fi fost umplut de energiile Duhului Sfânt, deci înduhovnicit!
Maria Egipteanca a fost ajutată de Dumnezeu să devină o celebră nevoitoare căreia i se potrivesc cele scrise de Sfântul Apostol Pavel, galatenilor: „M-am răstignit împreună cu Hristos, şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. Nu lepăd harul lui Dumnezeu!” (Galateni, 2, 20-21).
Ca ţintă, pentru că avem de atins o ţintă, Sfântul Ioan Scărarul, ne cheamă, zicând: Să ne sârguim, fraţilor, de aici înainte! Căci de ne vom sili, vom fi înscrişi în Cartea Vieţii (Apocalipsă 3, 5). Nu încape motiv de dezvinovăţire: nici căderea, nici vremea, nici povara. „Câţi au primit pe Domnul, prin baia naşterii din nou, le-a dat lor să se numească fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12), zicând: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu! (Psalmul 45, 10).
Fiind, aşadar, în haina cea luminoasă a Botezului să ne oprim de la păcate şi să cunoaştem pe Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre!
Acum, mâine-i prea târziu!
Calinic Argeșeanul
