Celebrul Blaise Pascal (1623-1662) s-a ocupat și de Filosofia Minții. Citind pe filosoful Aristotel (384-322 î. Hr.) a înțeles că viața omului depinde, uneori, de efectul imaginației. Și cine nu are imaginație?
Aristotel spune că: „Imaginația este procesul prin care spunem că o imagine ni se prezintă”, chiar fără voia noastră, fiind o victimă, dacă imaginația iese de pe făgașul când poate fi stăpânită. Și că „sufletul nu gândește niciodată în lipsa unei imagini mentale”. Mai mult, în anul 1641, Rene Descartes susține că filosoful trebuie să-și antreneze imaginația de dragul dobândirii cunoașterii. Desigur, putem să ne aducem aminte și de lucrarea lui David Hume: Tratat asupra naturii umane, care susține că: „nimic din ce ne imaginăm nu este absolut imposibil, iar Immanuel Kant, în anul 1787, afirmă că noi „sintetizăm în mesajele incoerente provenite de la simțuri în imagini, iar apoi în concepte folosindu-se imaginația.”
Ca o concluzie, pe tema imaginației, se poate spune că Imaginația este o forță puternică la ființele umane și că această stare, în care unii ne complacem, ne poate anula rațiunea și ne poate duce la adevăruri, dar și la lucruri false și poate unii am experimentat că „ne poate face să vedem frumusețe, dreptate sau fericire, acolo unde nu există în realitate și, din nefericire, fiind cu ușurință înșelați, strigăm cu glas înalt: Imaginația ne duce pe căi greșite!”
Blaise Pascal a dat și o definiție omului, pe lângă Pariul lui Pascal, despre care va fi vorba. Nu știm cum a ajuns la o definiție fragilă: „Omul este doar o trestie, cea mai fragilă din natură; însă este o trestie cugetătoare.”
Câteva cuvinte despre imaginație, în gândirea lui Blaise Pascal: „Această putere, dușmănoasă, a Rațiunii…a stabilit în om o a două natură. Ea are fericiții ei și nefericiții ei, bogații și săracii ei; ea pune în mișcare simțurile, le suspendă; are nebunii și înțelepții ei, și nimic nu ne dezamăgește mai mult decât că ea dă oaspeților săi o satisfacție mult mai plină și mai întreagă decât rațiunea. Ea nu poate face pe nebuni înțelepți, dar poate să-i facă fericiți…” (pag. 292).
Imaginația este a visa năstrușnicii cu ochii deschiși, și a visa adevăruri, cu ochii închiși!
Care, cum poate mai bine!
Calinic Argeșeanul
