Prin mijloacele de comunicare prin eter, am aflat dimpreună, că din necuprinsul pustiu al Saharei africane, au pornit, ca în fiecare an, nori de praf extrafin care au ajuns în Europa, și deci, și în România.
Într-un an, am avut ocazia să fiu în Africa și să suport atmosfera sufocantă, de iad, a prafului saharian, plin de o temperatură arzătoare. Ca prin minune, am supraviețuit, din mila Domnului Dumnezeu!
Ceea ce doresc să subliniez este faptul că în România a venit doar praful, fără să aibă temperatură sufocantă…a răcit ca temperatură, pe lungul drum parcurs!
Ce trebuie să facem noi, în privința venirii acestui praf saharian? Iată, pe puncte, cum ar fi de luat aminte:
1. Să nu se folosească aerul condiționat, care aduce de afară și nisipul saharian (într-o oarecare măsură);
2. Să se poarte mască pe față, ca să nu intre praful prin gură în plămâni (deci gura închisă și să nu se vorbească…e doar post, deci post de vorbe);
3. Să nu se cânte în niciun fel cu vocea, se inspiră praf saharian;
4. Să se închidă ferestrele și ușile peste tot;
5. Să se mângâie ochii cu un pansament îmbibat în apă curată, ca să nu ne usture ochii și să ne spălăm bine mâinile. Ne ustură ochii. Nu vă speriați!
6. Să nu ne sărutăm, pentru a nu transmite epidermic acest praf saharian. Să amânăm săruturile!
7. După trecerea prafului saharian, să aspirăm totul, cu grijă pentru a îndepărta prezența intrusului călător, nepoftit pe la noi!
Calinic Argeșeanul
