Când scriu sau mă gândesc la cuvântul bunătate, în faţa ochilor îmi apare o pâine mare, dolofană, aurie, care iese din cuptor.
Când omul este ca pâinea caldă, cum auzim uneori vorbindu-se, asemuieşti pe acel om cu un înger care împarte merindea caldă şi hrănitoare.
Când cineva ne supără în multe chipuri şi fără măcar să-i pară rău sau să-şi ceară iertare – lucru rar, din păcate, noi să fim buni, mereu buni.
Iar când obosim, să ne aducem aminte şi de Lao-Tzu, care ne încurajează: „Cu cel care-i bun, sunt bun; şi cu cel care nu-i bun sunt totuşi bun”.
Când te întâlneşti cu mama, te întâlneşti cu Dumnezeu. Este cea mai bună fiinţă din lume!
Calinic Argeșeanul
