Începutul Postului Mare, spre deosebire de alte posturi ale anului bisericesc, are o aură aparte. Așa mi s-a părut mie cel puțin. Când eram prunc, pregătirile pentru a intra în post erau deosebite.
Vedeam pe mama cum pregătea bucătăria, cum orânduia vasele, cum spăla totul cu leșie și mai ales ce pățeau vasele de lemn, care erau luate în răspăr cu perii aspre de rădăcină sau de sârmă.
Era un adevărat război declarat întregului arsenal bucătăresc. Să fi îndrăznit să nu faci parte din frontul deschis, clar, pentru schimbarea formală a lucrurilor! Sigur că vom auzi, bravo, spălați oalele și cratițele pe dinafară, dar mai ales pe dinăuntru ca să fie curate și pregătite pentru noul drum.
Chiar dacă se pare că ar fi formală această treabă, totdeauna, de când mă știu, m-am întrebat dacă este o lucrare formală numai. Și trecând vremea, m-am convins definitiv că această pregătire are o semnificație mult mai adâncă.
Nimeni nu pune atâta râvnă la cele formale (la prima vedere!) dacă nu are în firea sa, în mintea, inima și sufletul său o pornire spre sacru, spre ceea ce trece dincolo de pregătirea ”prozaică” întru ale bucătăriei.
Cât de frumos sunt așezate toate. Buna rânduială ortodoxă s-a impus totdeauna cu cea mai mare discreție și cu o aleasă virtute a discernământului. În ortodoxie nu s-a glumit niciodată cu credința în Dumnezeu și nici cu rânduielile blânde și ziditoare de suflet.
Creștinii ortodocși au învățat de la începuturi că postul este o bucurie, mai ales atunci când se face cu dragă inimă și nu se fălește cu acesta.
Noi știm cu toții că:
– Postul este cea mai veche poruncă dată de Dumnezeu nouă. Chiar în Rai, străbunilor noștri Adam și Eva, li s-a poruncit să postească (Facere 2, 16-17, 3, 6, 11, 17);
– Proorocul Moise a postit sever de două ori câte 40 de zile (Ieșire 34, 28; Deuteronom 9, 9, 18);
– Proorocul Daniel a postit trei săptămâni (Daniel 9, 3; 10, 3);
– Proorocul David a postit mereu și s-a rugat mai ales după ce a păcătuit (II Regi 1, 11-12; Psalmi 68, 12; 108, 23);
– Ezdra și Neemia au postit (I Ezdra 10, 6; Neemia 1, 4), Estera a postit de asemenea (Estera 4, 16).
– Sfântul Ioan Botezătorul și ucenicii săi posteau așijderea (Matei 9, 14; Marcu 2, 18; Luca 5, 33);
– Ana proorocița postea și se ruga mereu (Luca 2, 37);
– Iisus Hristos a postit 40 de zile și nopți (Matei 4, 2);
– Apostolii și ucenicii lui Iisus, după porunca Lui, au postit și s-au rugat (II Corinteni 6, 5; 11, 27);
– Corneliu sutașul, încă păgân fiind, postea (Fapte 10, 30);
– Credincioșii din Biserica Antiohiei posteau (Fapte 13, 2);
– Apostolii Pavel și Varnava posteau și ei (Fapte 14, 23);
– Postul ajută la judecata din urmă (Ioil 1, 14; Iosua 3, 4-7);
– Postul ajută în vreme de nenorociri (II Regi 1, 12; Estera 4,3 );
– Postul ajută în vremea suferințelor Bisericii (Matei 9, 14-15; Marcu 2, 18-20; Luca 5; 33-35);
– Postul este bun la consacrarea slujitorilor sfințiți ai Bisericii (Fapte 13, 3; 14, 23);
– Postul ajută la întoarcerea la Dumnezeu (Isaia 58, 6);
– Postul este bun să fie unit cu milostenia, cu rugăciunea și cu primirea de străini (Isaia 58, 6-8; Matei 6, 18);
– Postul întregului popor este de folos (Judecători 20, 26; I Regi 7, 6, 31, 13; Ieremia 36, 9; Iona 3, 5-8);
– Iisus a poruncit post și rugăciune pentru alungarea diavolilor (Matei 17, 19-21; Marcu 9, 29);
– Sfinții Apostoli ne-au învățat să postim, să ne rugăm și să păzim curăția (I Corinteni 7, 5);
– Postul adevărat este trupesc și sufletesc (I Corinteni 9, 25-27; Romani 6, 12-13; I Petru 2, 11; Matei 17, 21; Psalmi 34, 12);
– Post trupesc (negru): înfrânare totală de la mâncare și băutură;
– Post parțial, abținere de la anumite mâncăruri și băuturi;
– În Vechiul Testament erau posturi de luni și joi în amintirea suirii și coborârii lui Moise de pe Sinai (Luca 18, 12);
– Postul de ziua împăcării (Levitic, 16, 29-30; Fapte 27, 9);
– În Noul Testament, Biserica a rânduit posturile de peste an, după cum este scris: ”Toate să se facă cu cuviință și după rânduială” (I Corinteni 14, 40) ”căci Dumnezeu nu este Dumnezeu al neorânduielii” (I Corinteni 14, 33);
– Zilele de post rânduite de Biserică în Noul Testament, sunt, după cum știți: zilele de miercuri și vineri de peste an (în memoria vânzării lui Iisus și a Pătimirilor Sale). Fac excepție miercurile și vinerile din săptămâna (brânzei) dinaintea Postului Paștilor, din Săptămâna Luminată (după Paști), din Săptămâna Rusaliilor și perioada dintre Nașterea și Botezul Domnului.
Urmează cele patru posturi: al Nașterii, Postul Mare, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel, al Adormirii Maicii Domnului, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), 14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci și 5 ianuarie – ajunul Bobotezei.
Iată că avem temeiuri pentru postire în Sfânta Scriptură și în Tradiția Bisericii dreptmăritoare.
Calinic Argeșeanul
