Când vin necazurile valuri-valuri peste noi, ne cuprinde o spaimă fulgerătoare și căutăm scăpare! Mai întâi dăm vina pe oameni, apoi pe familie, pe prietenii de ieri și dacă nu-i destul, ne mâniem pe Însuși Domnul Dumnezeu!
Despre noi, nu zicem nici pâs, considerându-ne complet nevinovați și nedispuși să ne asumăm nicio vină! Tocmai de aici începe răul cel mare. Strigăm și ne apărăm, că noi nu avem nicio vină! Toți sunt vinovați, afară de mine, și de la această gândire și atitudine începe îndârjirea, gândurile negre, ascunse bine în justificările de tot felul.
Soluția rezolvării stă în a recunoaște și a consimți să repari greșeala și să nu învinuiești pe altul, adică pe tine să te scoți basma curată, iar pe alții să-i osândim, deși la greșelile lor stă și lipsa ta de supraveghere, chiar dacă cei puși să lucreze și să răspundă, nu sunt la stadiul de grădiniță, mărginindu-se doar să se scuze în loc să caute, cu grijă, drumul care duce la rezolvarea greșelilor.
Aici putem spune că este fuga de responsabilitate și aducerea de argumente sofisticate care să îmbrobodească starea creată din neglijență și rea credință, de cele mai multe ori, din păcate, cei în cauză considerându-se imaculați!
Vrei să înduri necazurile cu ușurință și înlesnire? Este necesar să ne înfrângem zilnic toate poftele trupești și sufletești; lepădarea voii tale și prin lepădarea îndreptățirilor de sine pe care le aduc rațiunea cu nume mincinos și conștiința vicleană a omului celui vechi; am primit porunca pentru a urma pe Iisus Hristos, luându-ne Crucea suferințelor de fiecare zi, fără să căutăm „fericirea” trecătoare, pentru că pe pământ toate sunt trecătoare ca și noi oamenii.
Asumarea suferințelor de orice fel înseamnă că ne-am făcut bună rânduială și că vom putea răbda cu ușurință ispitele văzute și nevăzute, care roiesc asupra noastră!
Răbdarea noastră, întărită cu rugăciunea sinceră și statornică, devine ca un dar al Domnului Dumnezeu și e primit ca ajutor vizibil și mult folositor. Dacă iubim pe Iisus Hristos, toate necazurile ni se par mângâieri dumnezeiești, dacă ni le asumăm fără cârtire.
Iisus ne întâmpină dacă acceptăm îmbrățișarea Lui eternă!
Calinic Argeșeanul
