A fi mereu, sau chiar din când în când, contradictoriu cu sine, mai ales, sau şi cu cei deopotrivă cu noi, este, de bună seamă, o stare care consumă fără odihnă puterile noastre sufleteşti, dar şi trupeşti. Ispita te sileşte să accepţi un joc de-ascunselea.
Lui Cioran îi era ”acru” de a mai dăinui cu orice preţ. Iată textul: „Voinţa de a dăinui, dusă atât de departe, mă înspăimântă. Refuz seducţia nesănătoasă a unui Eu la nesfârşit. Vreau să rămân normal.”
Păi, numai dumneata?
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
