Așa strigă profetul Isaia: „Vai de cei ce se îmbată, dar nu de vin!” (Isaia 28, 1). Atunci când ne mâniem și forfecăm pe bieții oameni, păcătoși fiind toți, Marele Vasile scrie că: „Mânia este o beție a sufletului: îl face pe om fără judecată, așa cum îl face și vinul. Tristețea, este și ea o beție, că tulbură mintea cu gânduri întunecate. Frica, atunci când ia naștere fără motiv, este o altă beție. „Mântuiește sufletul meu de frica vrăjmașului”, spune Scriptura (Psalmul 85, 2).
Și ca să spunem pe scurt, fiecare dintre stările sufletești care tulbură mintea, pot să fie numite, pe bună dreptate, beție. Gândește-te la omul mânios că este beat de patimă! Nu mai este stăpân pe el însuși, nu se mai cunoaște pe el și nici nu cunoaște pe cei de față; că într-o luptă de noapte, pune mâna pe tot ce apucă, se năpustește asupra tuturor, spune ceea ce îi vine la gură; nu poate fi oprit; înjură, lovește, amenință, se jură, strigă, plesnește. Fugi de această beție, dar nu primi nici beția pricinuită de vin și alte băuturi amețitoare…Te ostenești zadarnic dacă îți chinuiești trupul, dar nu tămăduiești viciul…Sluga fuge de la un stăpân bătăuș; tu însă rămâi în slujba vinului, deși te lovește în cap în fiecare zi. Măsura cea mai bună pentru băutul vinului este trebuința trupului!”
Sfântul Pavel recomandă un pahar de vin pentru „neputințele trupului”, dar nu de zece ori, cu același pahar, cum glumesc unii cu umor!
Calinic Argeșeanul
