Pentru ca cititorul harnic să-și facă o cultură generală și generoasă, după cum și trebuie, cum se amuza un șăgalnic croitor din Arta Cuvântului, nu poate trece pragul lui Epimenide (630-572), fără să afle și din viața lui de înțelept antic grec, prezicător (nu se prea considera pe vremea lui) și mai ales poet semilegendar!
Insula Creta, un loc misterios a fost leagănul lui Epimenide despre care s-au fabulat legende, cum că în pruncie, pe când păștea oile, a adormit într-o peșteră (eu am adormit în scorbura unui copac imens la etaj, de la jumătate spre vârf) de oboseală, boală și nesomn, timp de patruzeci de ani, cam cât am de când am venit la Argeș (1985-2025).
Din acest lung somn (despre care cred că a fost adevărat), s-a trezit cu adevărat. După această minune a simțit o atracție pentru viața sacerdotală și pentru creația poetică. Lui i se atribuie purificarea Atenei de crimele săvârșite de Hilon din Atena, salvarea Atenei de la epidemia de ciumă și este considerat autorul unor poeme epice.
Din gândirea sa ne-au rămas puține lucrări și cugetări…gândea, mai mult decât scria.
Dacă cineva minte și singur afirmă că minte, oare minte el în cazul acesta sau spune adevărul?
Prezicătorilor nu le este cunoscut decât ce s-a petrecut deja! Nici mai târziu „ghicitorii” nu prea aveau trecere, deși, pe foarte mulți naivi îi prindeau în plasa lor!
Calinic Argeșeanul
