Doriți un articol cu iz istoric, religios și arheologic?
Mihai Eminescu, în ziarul „Curierul de Iași”, IX, nr. 111, 8 octombrie 1876, pag. 3, își titrează articolul său de studiu în domeniul arheologic, și scrie: „Un slavist modern căpătă la 1854, informația că la Mănăstirea Banja în Dalmația ar fi un patrafir de mătasă împodobit cu mărgăritare și împletit cu aur și cu argint. Pe el se reprezintă mai multe chipuri de sânți (sfinți) iar pe partea de jos se văd două figure îngenuncheate, jupân Stroe și jupâneasa Ierosima, cu arătarea anului 1114. Slavistul conchise că ar fi unul din cele mai vechi monumente de artă slavică.
Inscripția ce i se trimisese în copie suna astfel: „Jupân Stroe Vestolmiu, Jupâneasa Erosima, în anul 1114, acest patrafir să fie mănăstirii din Stiești”.
Unde să fi fost mănăstirea Stiești? Cine sunt personajele jupân Stroe și Erosima? Cum de se află acest patrafir la Mănăstirea Banja?
Un alt slavist, mult mai celebru, profesorul Fr. Miklosich, cercetând la rândul său mănăstirea Banja, publică în 1858 inscripțiunea de pe patrafir în fruntea monumentelor privitoare la istoria Serbiei, Bosniei și Ragnsei; o publică însă cu următoarele modificări: „Jupân Stroe, jupâneasa lui, Sima, în anul 1114, acest patrafir să fie mănăstirii Stănești!”
Enigma rămâne însă nedezlegată: unde va fi fost mănăstirea Stănești și cine este și cine era acel jupân Stroe Vestolmiu cu soția sa Sima, viețuitori în secolul al 12-lea?
Venerabilul canonic Timotei Cipariu este cel dintâi care ridică valul cestiunii. Mai mult pe ghicite decât prin criteriile externe ale monumentului, recunoscu că patrafirul de la Banja nu poate proveni decât din România și anume de la Mănăstirea Stănești din districtul Vâlcii; că lectura Stroe Vestolmiu a lui Kukulievich și Miklosich trebuie rectificată în Stroe vel stolnic, că donatorul patrafirului a fost un boier român „mare stolnic”, din secolul XII; că, în fine, că Mănăstirea Stănești ce apare în documentele de la 1540 înainte ca o fundațiune a familiei Buzeștilor n-ar fi decât o reedificare a vechii mănăstiri, tot cu același nume, din anul 1114.”
Palpitant material istoric! Va urma partea finală!
Calinic Argeșeanul
