Printre cei care au trecut prin Cernica, vorbesc de vieţuitori pe durată mai lungă sau mai scurtă, se numără: monahul Filimon Maricel, azi episcopul Australiei şi Noii Zeelande, Grecu Haralambie Hristofor – preot în America, Lavrentie Gâţă – stareţul Sinaiei şi Căldăruşanilor, Casian Crăciun – arhiepiscopul Galaţilor şi Dunării de Jos. Şi aş putea continua şirul lor.
N-am să uit un frecvent pelerin în persoana lui Viorel Anastasoaie, din Goioasa sat, de pe malul râului Trotuş. Venea şi se bucura de slujbe. Vorbeam adesea. Dorea să se facă, într-o vreme călugăr. Eu îmi exprimam neîncrederea în puterea lui de a rezista. Asta îl ambiţiona.
El era recomandat de preotul satului Goioasa, Gheorghe Bânţu, pentru a urma teologia, recomandare care a rodit însutit, mai ales că învăţatul cărturar era lepădat de temeri că i se va lua locul întru slujire.
După o mare bucată de vreme, Viorel, candidatul pe lista celor care se doreau să intre în „ceata îngerilor”, n-a mai dat niciun semn. El era la Seminarul Teologic Special de la Curtea de Argeş, unde învăţau candidaţii pentru preoţie în Ardealul văduvit de slujitori pe la parohii. Am purtat o lungă corespondenţă. Scrisorile erau punctuale cu el. Foloseam un stil epistolar, după modelul lansat de Goethe. Eram de o promptitudine exemplară. El păstrează şi azi scrisorile de acum câteva zeci de ani.
Luându-mi rămas bun de la „candidatul” la viaţa monahală, primesc o scrisoare. Când deschid plicul, ce credeţi că am văzut? O invitaţie la nuntă!
M-am bucurat că nu l-am încurajat la călugărie. Probabil că de aceea s-a şi însurat. N-am avut timp să mă duc la nuntă. Nu puteam să-i cer Patriarhului Iustin astfel de învoiri. Te izbeai de intransigenţa lui de granit.
Trece o vreme de câteva luni. N-am ştiut unde să-i răspund, pentru că n-a trecut adresa pe plic. Eram bucuros şi pentru asta. Oricum, nu mă grăbeam. Ştiam că va scrie sau va veni într-o zi. Era un om de caracter integru.
Când mă aşteptam mai puţin, soseşte o scrisoare cam pântecoasă. O las pe masă nedesfăcută mai multă vreme.
N-aveam timp de citit pentru mine, după programul auster pe care mi l-am făcut, d-apoi să mai citesc o scrisoare aşa de dolofană. Sigur că doream să-l pedepsesc pe „individul” taciturn, aşa cum a întârziat şi el cu scrisoarea, pe care, drept să o spun, o aşteptam.
După vreo câteva săptămâni, deschid comoara de poveşti moldoveneşti.
– Să mă iertaţi! începea scrisoarea lui Viorel. M-am gândit să mă însor. Nu m-aţi încurajat deloc să devin monah la Cernica. Sunteţi principalul vinovat. Atunci m-am rugat şi am postit trei zile şi trei nopţi. Apoi am deschis Biblia. Am citit acolo despre alegerea lui Matia, pentru a se completa Colegiul Apostolic. Atunci m-a luminat Dumnezeu. Am făcut patru bilete în care am scris patru nume din fetele pe care le-am cunoscut, – grozav candidat la sihăstrie -, şi pe un bilet mănăstire. Le-am amestecat într-o căciulă, am făcut o rugăciune şi am tras un bilet la nimereală.
Când mă uit pe bilet, după ce l-am tras cu mare emoţie, văd scris… numele fetei cu care m-am căsătorit deja. E o fată bună. Acum sunt preot la Teliuc, lângă Hunedoara. Aici ne iubesc enoriaşii, iar noi suntem fericiţi. Nu fiţi supărat pe mine, că nu v-am scris mai devreme. Mi-a fost ruşine să vă spun, cum am procedat cu însurătoarea. N-a fost de la Dumnezeu să fiu eu călugăr. Poate unul dintre copiii mei să devină ceea ce am dorit eu cu atâta dragoste. I-am scris o scrisoare scurtă cu urări.
După o vreme, a venit la Cernica, într-un pelerinaj.
– Cum de n-ai pus pe bilete, patru mănăstiri şi o fată, dacă tot doreai să te faci călugăr? Atunci dacă îţi cădea fata, înseamnă că era cu adevărat un procedeu bun.
– M-am gândit să fac aşa din teamă, ca nu cumva să-mi cadă mănăstirea, îşi mărturiseşte gândul, însuratul Viorel, preotul misionar în Transilvania.
Au trecut anii. Scrisorile s-au rărit de tot. Fiind la şedinţele Sfântului Sinod, acum câţiva ani, printre preoţii slujitori la Catedrala Patriarhală, văd un tânăr monah care semăna cu Viorel cel de demult. Era chiar pruncul Teofil. Mi-am adus aminte atunci de vorba lui Viorel Anastasoaie.
Un copil a ajuns călugăr, pe nume Teofil.
Stareţul de azi al Mănăstirii Darvari!
Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
