După mai multă vreme de rătăcire, din când în când, îți mai revii în firea ta așezată. Și Cioran, dând de astfel de stări, cam rare, de atlfel, scria în Caietele sale: ”Câteodată, parcă îți pare rău de a nu te teme în niciun fel de Dumnezeu” iar când îl apuca o ”frică fecundă de absolut”, se gândea: ”Ce plăcere să fii turtit de Dumnezeu”.
Cine-și imaginează pe Cioran în această ipostază?
Cum ar fi arătat turtit de Dumnezeu?
Dar noi?!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
