Iată că avem un fel de război între trup și Duh, atunci când unul poftește ceva împotriva celuilalt și atunci trebuie să „tăiem plăcerile trupului, spre a mări tăria sufletului, pentru ca, biruind prin post patimile, să ne încununăm cu cununile înfrânării”.
Sfântul Vasile cel Mare ne sfătuiește: „Postul păzește pruncii, face curat pe cel tânăr, umple de vrednicie pe cel bătrân; părul alb împodobit cu postul este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, ocrotitorul căsniciei, păzitorul fecioriei. Așa sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă”.
Marele Vasile nu uită nici obștea creștină: „Ce să mai spunem despre înrâurirea pe care o are postul asupra vieții de obște a creștinilor? Postul pune orânduială între toți credincioșii, adoarme strigătul, alungă cearta, aduce la tăcere înjurăturile. Dascălul nu potolește atât de repede gălăgia copiilor, cum potolește postul zgomotul. S-a sculat oare cu chef cel ce a stat la o masă de post?”
Ușor, ușor, calul nărăvaș – trupul nostru, se dă la brazdă și intră în rânduiala pașnică a postului binecuvântat de Domnul Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
