Zvonurile că ar fi arme la mănăstire s-au dus peste tot. De la autorităţile locale constituite în Frontul Salvării Naţionale, unde erau printre lideri şi Radu Stancu, directorul general al Muzeului argeşan, s-a dispus un control la faţa locului. Pe lângă alţi membri din Comisie era şi colonelul Ghigheanu, viitorul primar al Municipiului Curtea de Argeş.
A fost controlat totul, de la mansarda Palatului Episcopal până la subsol, unde se presupunea că ar fi tunuri şi alte arme.
Rezultatul a fost cel adevărat! Nici măcar un gram de praf de puşcă nu s-a găsit în Palat şi nici la bisericile de lemn din parcul mănăstirii. Am mulţumit lui Dumnezeu şi oamenilor întregi la minte şi perspicace în a lua măsuri grăbite în cazuri dificile.
Înainte de a pleca, am strâns soborul Mănăstirii Curtea de Argeş. I-am spus Comisiei care era de faţă pentru control, că din clipa aceea eu nu mai răspund de mănăstire şi nici de cele ce se vor întâmpla. Fiecare va răspunde pe propria piele. N-a plăcut acest lucru, dar nu era o altă cale mai netedă.
Puţin mai târziu s-a auzit, că un personaj feminin din curtea mănăstirii s-a îmbrăcat în civil şi s-a dus la Piteşti să vestească Frontului Salvării Naţionale, că ar fi arme la subsolul Palatului.
N-am voit să mai aflu persoana, care-şi depusese datele de pe Buletinul de Identitate, pentru a-şi primi plata pentru vorbele mincinoase aruncate în vremuri tulburi.
După o vreme, vreo câţiva „revoluţionari”, după cum se auzise prin târg – poate tot zvonuri – ar avea Certificat pentru că au găsit şi au scos armament din subsolurile Mănăstirii Curtea de Argeş.
S-ar zice: iată şi zvonuri şi minciuni certificate după care se încasează bani din greu.
Ca la noi, la nimeni! cum s-ar spune în cazuri aparte.
Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul al III-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
