Citind jurnale diferite din vremuri mai vechi și mai noi, am desprins, pe cât s-a putut, felul caracterului celui care și-a așternut „spovedania” pe hârtie. Spre exemplu, Regele Carol I cel Mare, al Românilor (1866-1914), a lăsat valoroase jurnale. Ceea ce este remarcabil, de fiecare dată, când începea povestea zilei regale, menționa mersul vremii. Mi-am dat seama că asupra Regelui Carol I, atmosfera din natură era esențială pentru viața lui de un dinamism excepțional.
La noblețea firii sale educate, se adăugau și darurile naturii, în mijlocul căreia îi plăcea să stea de la ora 09.00 dimineața, până după masă, spre apusul soarelui, timp în care medita, își făcea rugăciunile și primea audiențele anunțate din vreme. Și mai multe săvârșea în viața Regatului Român, Sinaia (Castelul Peleș) fiind reședința regală de vară, unde cu Familia Regală, stătea din prima decadă a lunii mai și până în octombrie, când se coborau spre București.
Știa și Regele Carol I că: „Întristarea este piedică în calea a tot binele”, după cum a citit din scrierile Sfântului Nil Sinaitul, întristare păcătoasă: „Când duhul rău, al întristării pune stăpânire pe suflet”, cum ne-a lăsat cuvântul său, Sfântul Serafim de Sarov, care, suportând întristarea: „atunci, umplându-l de amărăciune și neplăcere, nu-l lasă să facă rugăciune osârdia cuvenită, îl împiedică să se îndeletnicească cu citirea Scripturilor cu luarea aminte cuvenită; îl lipsește de blândețe și de seninătate față de frați și naște scârbă față de orice împreună vorbire: pentru că sufletul plin de întristare, făcându-se ca nebun și ieșit din minți, nu poate nici să primească liniștit bun, nici să răspundă cu blândețe la întrebările ce i se pun. El fuge de oameni ca de niște pricinuitori ai tulburării sale, și nu pricepe că pricina suferinței e înlăuntrul său…”
Să nu căutăm cauza suferințelor noastre, din care izvorăsc întristarea și depresia, la cei din jurul nostru, ci să ne vedem starea plină de boală, în chiar gândirea noastră, în viața și înlăuntrul inimii și sufletului nostru, bântuite de întristare și depresie!
Să fugim de întristările care ne bântuie viața!
Calinic Argeșeanul
