Se știe, dar, repetăm, că imaginile și reprezentările provoacă neașteptate și chiar necontrolate emoții, dar aceste emoții pot fi transformate, la rândul lor, în imagini pe care ni le putem reprezenta, dar pe care le putem și descrie, dar mai rar să putem a le stăpâni și controla „indiferent dacă aceste imagini sunt trăite „pe viu”, sunt reconstruite din memorie sau apar din nimic în fantezia noastră, ele pun în mișcare un întreg lanț de evenimente…astfel, reprezentările noastre exercită o influență majoră asupra trupului nostru și asupra relațiilor cu alți oameni și cu lumea.”
În anul 1929, Jung scrie: „Sunt pe de-a întregul convins că imaginația noastră este singurul fenomen psihic primordial la care avem acces, fundamentul psihic propriu-zis al vieții, singura realitate imediată…” (C.G. Jung. „Brief von 10.1.1929 an Dr. Kurt Plachte”, în Briefe. Erste Band: 1906-1945, ediție Patmos, 2012, pag. 86).
Așa cum se citește în gândirea lui Jung, emoțiile sunt traduse în imagini, în simboluri și devin vizibile în reprezentările noastre, așadar, emoțiile formează reprezentările imaginative…și există mai multe modalități de a lucra cu imaginile, care pot tulbura viața omului, dar pot fi și liniștitoare, potrivit solului de obârșie, solid, pe care se manifestă bietul om zbuciumat de emoțiile și arătările care năvălesc peste viața noastră de zi și de noapte.
Dacă imaginațiile și emoțiile nu ne aduc bucurii și siguranța gândirii noastre, atunci avem de a face cu o dereglare, atât în starea de imaginație, pe care o putem numi bolnăvicioasă și ca izvor emotiv, o stare tot necontrolată pe care o putem regla prin rugăciune zilnică, hrana sigură a imaginațiilor și emoțiilor sfinte, de care toți să avem parte!
Calinic Argeșeanul
