Totdeauna m-a fascinat să studiez în domeniul astronomiei, medicinei, arhitecturii și artei populare românești. Dar și zoologia m-a impresionat cu soiurile de animale, care mai de care, mai împodobite, nimic asemenea fiind. Cu mintea mea de copil, dar și acum, nu m-am împăcat că același Creator a făcut dinozaurii, hidoasele dihănii, șerpii cei mare: anaconda care înghite omul cu totul. Dar să pui alături, imaginați-vă, girafa înaltă de patru metri lângă un șoricel de zece centimetri?
Este adevărat că în natură există dezordini: furtuni, cutremure de pământ, grozăvii de tot felul, molime, animale respingătoare, periculoase, fioroase. Cum să fi creat sau să fi îngăduit Dumnezeu toate acestea?
Stați puțin și nu mânați!
Aceste dezordini nu sunt decât aparențe; ele au temeiuri foarte înalte și foarte bine chibzuite. Pentru a le judeca, trebuie să privim ansamblul creației, să-i cunoaștem planul și să luăm în seamă scopul. Să presupunem o furnică, înzestrată cu inteligență. Ea s-ar plimba pe fața unui om ce doarme și nu ar înțelege deloc ce este cu ochii adânciți, cu nasul care se ridică, cu gura care se deschide, cu mâna care ar zdrobi-o. Dezordini și nenorociri toate acestea!…Da, pentru furnică! Dar, în sine, ordine, frumusețe, totul măiestrit lucrat! Furnicile curăță aerul și animalele carnivore împiedică animalele erbivore de a mânca toate vegetalele. De multă vreme, bunul simț al marelui fabulist La Fontaine a doborât această obiecțiune: „Dumnezeu a făcut bine, ceea ce a făcut. Fără a căuta dovada acestei afirmații în tot acest Univers și a merge de-a lungul și de-a latul lui, eu o găsesc în dovleac. Un sătean văzând cât de mare este acest fruct și cât de subțire îi este vrejul, a zis: „N-a făcut bine cine a făcut așa! El a așezat rău dovleacul pe acest vrej. Hei! Eu l-aș fi atârnat de unul din stejarii de aici, din apropiere. Ar fi fost, astfel, un lucru la locul lui. Un fruct la așa arbore, pentru a se potrivi.”
Îndată el se așeză sub stejar și se culcă. O ghindă căzu și îl lovi la nas. El se deșteptă…„O, zise el, îmi curge sânge din nas. Ce ar fi fost dacă ar fi căzut din copac o greutate mai mare și dacă această ghindă, ar fi fost un dovleac? Dumnezeu n-a voit acest lucru, fără îndoială, El a avut dreptate! Acum văd de ce Domnul Dumnezeu a orânduit lucrurile așa”, dând pentru toate, laudă Domnului Dumnezeu!
Așa că, este greu să fim pricepuți în cele eterne!
Calinic Argeșeanul
