În cadrul activităților educaționale și catehetice derulate de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, prin Biroul de Cateheză al Sectorului Învățământ și Activități cu Tineretul, în parteneriat cu Școala Gimnazială ,,George Marinescu” Drăganu, s-a desfășurat o întâlnire cu tema „Teofil Părăian, un mare părinte duhovnicesc”. Această activitate a fost menită să adâncească cunoașterea tinerelor generații despre viața și activitatea unui mare duhovnic ortodox român, Părintele Teofil Părăian, un adevărat reper în monahismul românesc și un ziditor de suflete prin exemplul său de credință, iubire și dăruire în slujba lui Hristos.
Activitatea a avut scopul de a transmite elevilor nu doar informații teologice și istorice despre Părintele Teofil Părăian, ci și valori duhovnicești fundamentale, precum iubirea față de Dumnezeu, respectul față de tradițiile Bisericii Ortodoxe și importanța cultivării unei vieți spirituale autentice.
Părintele Teofil a fost un ziditor de suflete şi a renăscut pe mulţi la viaţa duhovnicească în Hristos şi în Biserică prin predicile, conferinţele sau îndrumările sfinţiei sale. S-a născut orb, dar preocuparea pentru viaţa religioasă şi pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, apoi ia hotărârea de a intra în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Teofil, cuvânt provenit din limba greacă, ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”, s-a impus ca reprezentant de excepţie al monahismului prin intermediul unei neobosite activităţi cultural-teologice concretizate prin conferinţe, în peste 80 de oraşe ale ţării, cu teme teologice, lucrări scrise (38 de cărţi) şi intervenţii media.
În cadrul întâlnirii catehetice organizate, elevii coordonați de profesorul de Religie- Ionuț Dragomir și alături de cadrele didactice: Mihaela Popa, Mihaela Ionescu și Mihaela Beldie au poposit la Biserica Sfânta Cuvioasa Parascheva- Draganu Olteni. Aceștia au participat la Sfânta Liturghie. Gazdă le-a fost părintele Cosmin Drăghici care i-a întâmpinat cu un cuvânt de învățătură. La final elevii au intonat o priceasnă adresată Maicii Domnului și au primit diverse daruri.
Domnul profesorul de Religie- Ionuț Dragomir au vorbit copiilor despre viața și activitatea Părintelui Teofil Părăian. Lecția a fost una plină de învățăminte și provocări pentru tineretul prezent, fiind organizată într-un mod interactiv, cu un accent deosebit pe predica și învățăturile Părintelui Teofil.
Elevii au citit despre momentele esențiale ale vieții Părintelui Teofil, despre cum, în ciuda condiției sale fizice, a reușit să se impună ca un model de smerenie și înțelepciune. Acesta a fost un mesaj important transmis tinerelor generații, pentru că Părintele Teofil a demonstrat că adevărata putere a unui om nu stă în trupul său, ci în credința și iubirea sa față de Dumnezeu.
Elevii au avut ocazia să reflecteze asupra propriilor lor vieți duhovnicești și să înțeleagă mai bine ce înseamnă a fi un „iubitor de Dumnezeu”. Lecția a fost nu doar o prezentare teoretică a vieții și lucrării Părintelui Teofil, ci și o invitație adresată tinerelor generații de a trăi în conformitate cu învățăturile Bisericii Ortodoxe Române și de a-și construi o viață spirituală puternică, fundamentată pe iubire, rugăciune și smerenie.
Această activitate se înscrie în tematica „Mărturisirea jertfelnică a dreptei credințe – moștenirea unui secol de Patriarhat pentru copii și tineri” din cadrul Concursului Național Catehetic, dedicat anului 2025, „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”. Prin aprofundarea vieții și învățăturilor Părintelui Teofil Părăian, elevii au avut oportunitatea de a înțelege mai profund ce înseamnă jertfa, iubirea față de Dumnezeu și apropierea de Biserică, chiar în fața celor mai dificile încercări ale vieții.
Lecția catehetică a demonstrat, de asemenea, importanța continuității în educația religioasă a tinerei generații, iar învățăturile Părintelui Teofil sunt un exemplu perfect al felului în care viața unui duhovnic poate influența profund și pozitiv cursul spiritual al unei comunități. Duhovnicul a rămas un simbol al unei teologii trăite, nu doar enunțate, și al unui monahism care nu se limitează doar la viața de mănăstire, ci se deschide larg înspre întreaga societate prin conferințele și cărțile sale.
