Vom continua cu partea a doua a articolului, ca un fagure de miere, prezentat contemporanilor săi iubitori de cultură și iubitori de istoria sfântă a Neamului Românesc.
Iată, acum, finalul articolului: „În secolul nostru a încetat însă abia a exista eparhia Proilavei. Dionisie venise la București, pentru a pune la cale poziția bisericii din Dobrogea și a intra cu eparhia în organizația Bisericii Autocefale Române.
Era de 67 de ani, fusese vicar al Patriarhiei și a administrat optsprezece ani eparhia.
În vremea ivirii schismei bulgare – căci se știe că bulgarii s-au rupt de scaunul ecumenic în mod necanonic – Dionisie și colegul său, mitropolitul de la Varna, n-au voit să recunoască autoritatea exarhului bulgar schismatic și în această attiudine a sa a fost sprijinit de populația românească și de cea grecească de pe malul drept al Dunării. De gând avea să-și întindă autoritatea asupra tuturor creștinilor ortodocși, partea locului care nu voiesc să recunoască schisma.
Venit la București pentru a recunoaște autoritatea bisericească și politică a României.
El a fost bine primit de I.P.S.S. Mitropolit primat, iar în ziua de 1 ianuarie a oficiat chiar la Mitropolie. Cu o zi înainte de a merge la palat, unde a fost invitat anume, a răposat!”
O fi răposat de oboseala slujbei și de bucuria integrării în Biserica Strămoșească!
Mihai Eminescu era prezent în Cetatea Bucureștiului și în miezul problemelor!
Calinic Argeșeanul
