Când ne naştem, ne „asumăm” existenţa deşi nu suntem conştienţi de această stare nouă, venind pe lume. Cineva spunea că toate cărţile din lume ar trebui să fie cărţi de consolare pentru a tămădui suferinţa, care zbuciumă biata fiinţă umană.
Cioran se întreba, dacă Dumnezeu, care este aşezat în „confortul Absolutului” suferă mai puţin decât rătăcirea umană. Adnotările lui Gheorghe Smeoreanu, deasupra textului cioranian, sună astfel: „Dacă eşti pe calea mântuirii şi suferi, Dumnezeu suferă alături de tine. Dacă nu ești pe calea mântuirii, suferă pentru tine!”
Deci, tot Dumnezeu!
Suntem într-un Crăciun permanent!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.