Harnicul scriitor, Mihai Eminescu, a publicat în „Curierul de Iași”, X. nr. 57, 1 iunie 1877, pag. 3 (Revista externă), un articol sub titlul: „Instalarea în scaunul Mitropoliei…”
Pentru frumusețea textului, redăm în integralitate, inimoasa arătare: „Instalarea în scaunul Mitropoliei Bucovinei a I.P.S.S. Teoctist Blajevici s-au făcut cu o solemnitate într-adevăr princiară. Așteptat la marginea țării de delegațiuni mirene și clerice, salutat în cale-i de preoții și credincioșii pe al cărui teritoriu trecea, primit la gara din Cernăuți de toate autoritățile înalte ale Bucovinei și făcându-și intrarea în capitala țării după un anumit program sărbătoresc, în cântările corurilor și aclamațiile mulțimii, bătrânul călugăr a avut o zi de glorie omenească care li se întâmpla la puțini oameni pe pământ.
Fie ca aceste ovațiuni oficiale și neoficiale, aceste slăviri care pier fără de urmă și cărora Scriptura le zice: „umbră fără ființă, vis al înșelăciunei” să nu schimbe întru nimica simplitatea inimii și curăția sufletului, fie ca noul mitropolit să ție mai mult la poporul său românesc, la școala și biserica lui, la limba lui, decât la ademenirile și lingușelile Austriei oficiale!”
După cum vedem, Mihai Eminescu, deși tânăr, avea gândirea și știința de om matur. Descrie fastul găunos, oficial, dar nu lasă, oarecum, miezul problematicii, că noul mitropolit, Teoctist Blajevici, intronizat la Cernăuțiul Bucovinei, avea o menire clară de a iubi și apăra școala și biserica românească și să nu se lase „amețit” de lingușelile ademenitoare ale Austriei oficiale.
Strașnică observație! Strașnică urare făcută Moșului Mitropolit Teoctist al Bucovinei!
Calinic Argeșeanul
