Nu cunosc pe deplin care este tradiţia purtării vestimentaţiei preoţeşti, mă refer la costumul preoţesc, de fiecare zi.
La una din conferinţele de orientare preoţească, am îndrăznit în biserica episcopală de la Râmnicu Vâlcea şi în faţa evlaviosului episcop Gherasim, să spun preoţilor prezenţi, că este potrivit ca la asemenea întruniri, să vină în strai civil, curat şi decent.
Mare bucurie. Preoţii au aplaudat frenetic.
-Aşa, aşa, nu ai voie să vorbeşti astfel. Nu cunoşti rânduiala Sfântului Calinic. El a poruncit cum să se îmbrace preoţii. Nu ai voie să strici rânduiala unui Sfânt ca şi Calinic.
M-am simţit ruşinat şi a început să-mi crească în spate cocoaşa. Cu toate acestea, eu rămâneam la părerea mea, zicându-le răspicat:
-Decât să se vină de acasă îmbrăcaţi civili şi să-şi ia reverenda după ce se dau jos din maşină, în văzul lumii, mai bine să vină fără reverendă. Doar noi ştim că sunt preoţi. O, de-ar purta haina preoţească la slujbele din parohie şi ar fi de ajuns!
Vlădica Gherasim a ţinut o vreme supărare pe mine.
Mergând pe drumuri în vizită canonică de lucru, Consilierul Ion Grigorescu, îmi arată o fotografie de epocă. Am văzut chipul a doi preoţi din veacul trecut.
Atât preotul Ariniş, născut în Berindeştii Argeşului, fost preot la Corbii de Muscel, cât şi preotul Gheorghe Negulescu din Lereşti, au acelaşi fel de a se îmbrăca în toate zilele.
Parcă am văzut voievozii basarabi, cei dintâi, cu ţinută autohtonă şi nu cu haine din mătăsuri şi scule de argint sau alte mărgăritare.
Cred că aceeaşi ţinută o aveau din material nobil ţesut de mâinile iscusite ale femeilor argeşene şi muscelene.
Nu vă bucuraţi văzând cum erau îmbrăcaţi preoţii români, de altădată?
Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul al III-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
