Skip to main content

Starea de agitație este o boală care se ia rapid și pe neobservate și chiar pe nesimțite. Este o boală care ne bântuie pe toți cei care nu suntem atenți cu viața noastră!

Care este acea boală cumplită? Este înstrăinarea de noi înșine și de ceilalți din jurul nostru. Nu ne mai regăsim și nu ne mai simțim în ritmurile noastre fizice, nici cu nevoile lumii noastre interne, iar toate consolările cu gândul la un viitor mai lesnicios nu se pot dezvolta într-o stare de agitație bolnăvicioasă.

Așadar, avem nevoie de timp, de răgaz, cuvânt care, în greaca veche înseamnă a fi liber de treburile statele, cât și de o ocupație, răgazul însemnând a dispune de propriul timp, de a fi liber pentru a putea gândi, pentru a ne dedica binelui, culturii și frumosului și a ne îndrepta spre lucruri adevărate. Trebuie să avem anumite momente de răgaz pentru a putea „auzi” ce se petrece în sufletul nostru bântuit de valuri. Trebuie să lucrăm cu finețe și să nu ne năpustim, dar să ne lăsăm în voia imaginilor interne sau a sentimentelor, pentru a ne veni idei, ca să ne bucurăm de vita activa, pentru ca noi să rămânem „funcționali” cu întreaga ființă, deci o participare generoasă.

Atingem răgazul – această stare binecuvântată, doar atunci când suntem în acord cu noi înșine, într-o măsură copleșitoare pentru a ne concentra asupra noastră, pentru a ne fi de folos, chiar dacă am fi confruntați cu anumite situații interne. Să cugetăm, adesea, la atitudinea dinamică, de a lua un răgaz, în chip serios, pentru viața interioară a omului!

Lupta sau osteneala noastră este de a ajunge la un punct terminus, adică să devenim, din nou, „oameni întregi”, și să se poată deveni oameni ai altor arii ale vieții – artei, filosofiei și mai ales tihnei, după care trebuie să tindă omul, pentru a se dezvolta puterea de a crește eficiența tot mai mult, pentru a deveni un sistem nou, dinamizat și automat, ceea ce pe vremuri nici nu se putea visa sau închipui!

Avem bucuria unor dezvoltări în domeniul științelor aplicate la cerințele de fiecare zi și să nu ne împotrivim promovării științelor!

Calinic Argeșeanul