O componentă importantă a lucrării misionar-pastorale şi prezenţei Bisericii în societatea contemporană este slujirea aproapelui. Poate fi numită coloana vertebrală a legăturii dintre oameni şi Dumnezeu.
Slujirea este definită ca fiind orice activitate desfă.urată în favoarea altuia. „Slujire” este cuvânt cu un cuprins bogat, divers, şi care exprimă cel mai bine voinţa Mântuitorului în legătură cu tipul de relaţii care trebuie să existe între membrii Bisericii, în drumul lor către Împărăţia lui Dumnezeu.
În Noul Testament, aceasta înseamnă: slujirea liturgică la altar, alte acte religioase sau de pietate creştină, slujirea filantropică, slujirea în sens social, lumesc, munca manuală, slujire militară. Slujirea este cea care contribuie la omogenizarea relaţiei între membrii Bisericii. Biserica este Trupul lui Hristos şi locaşul harului Duhului Sfânt, dar nu se sfârşeşte în Biserică, înţeleasă în sens înstituţional sau ca localizare.
Slujirea aproapelui este o vocaţie a membrilor Bisericii şi a slujitorilor ei şi se manifestă concret în asistenţa religioasă şi socială acordată în spitale, în unităţile militare, în penitenciare şi aşezăminte de ocrotire socială şi tuturor celor care au nevoie de ajutor.
Această activitate se desfăşoară în conformitate cu protocoalele încheiate de către Patriarhia Română cu ministerele şi organismele statului abilitate în această direcţie.
În spitale conform Protocolului de cooperare privind parteneriatul „Asistenţă Medicală şi Spirituală” în vederea reglementării acţiunilor de cooperare, în domeniul sănătăţii, dintre Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii Publice. Protocol ce extinde şi dezvoltă Protocolul încheiat în anul 1995 dintre Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii privind asistenţa religioasă în spital.
Pentru aşezăminte de ocrotire socială – Protocolul de cooperare în domeniul incluziunii sociale între Guvernul României şi Patriarhia Română, încheiat în data de 07 octombrie 2007.
În armată, conform prevederile Legii Nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar.
La Penitenciar conform Ordonanţa de urgenţă Nr. 47/28 iunie 2006, care modifică şi completază Lega Nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, şi care reglementează activitatea preotului de penitenciar, prin introducerea articolului 80 (1), cu cele două alineate: a) Clerului din sistemul administraţiei penitenciare îi sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile Legii Nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar; şi b) Clerul din sistemul administraţiei penitenciare este asimilat gradelor profesionale ale funcţionarilor publici cu statut special corespunzătoare gradelor militare prevăzute în Legea Nr. 195/2000.
Ce-i foloseşte omului dacă dobândeşte lumea dar işi pierde sufetul său? Aceasta este realitatea lumii secularizate de astăzi, cu care se confruntă misiunea Bisericii.
S-a spus adesea despre Ortodoxie că se ocupă prea mult cu viaţa interioară a omului şi manifestă reţinere faţă de angajamentul social al creştinismului. Iată că slujirea socială a omului, a societatii şi a lumii este, aşa cum s-a arătat, unul dintre obiectivele principale ale misiunii Bisericii astăzi.
Realizarea acestui obiectiv duce la renaşterea spirituală şi morală a omului şi a societăţii, însă acest lucru nu se poate realiza decât în Hristos şi în Biserică.
Consilier Eparhial, Pr. Nicolae Mărgăritescu
