Din Grecia antică, mergem în Extremul Orient, în China cea mare și savantă, pentru a-l întâlni pe Confucius (551-479 î. Hr.), născut într-o familie de seamă, pierzându-și averile, fiind funcționar, dar înființând prima școală privată din China.
Este autorul cărții: Discuții și cugetări (Lun Yu), baza învățăturii lui fiind „jen” (umanism): despre relațiile dintre oameni, respect față de înaintași, față de cei mai în vârstă, față de superiori și supunere față de Stat. Învățăturile sale au devenit doctrină după anul 136 d. Hr., filosoful Confucius fiind proclamat „Învățătorul celor o mie de generații”, iar cultul lui s-a menținut până în anul 1911.
Vom da, selectiv, din numeroasele sale cugetări:
– Bărbatul nobil se gândește la Cale, și nu la mâncare. Când oamenii duc animalele la păscut, o fac de frica foamei. Când merg la școală, o fac din dorința de a învăța să scrie o plângere. Bărbatul nobil se preocupă de Cale și nu de bogăție.
– Fiți severi cu voi înșivă și blânzi cu ceilalți. Astfel, vă feriți de antipatia oamenilor!
– În vechime, oamenii învățau să se autodesăvârșească. Astăzi, se învață să-i impresioneze pe ceilalți.
– A avea stăpânire de sine ca să-i respecți pe ceilalți ca pe sine însuși și să te porți cu ei așa cum ai dori ca ei să se poarte cu tine – iată ce este Arta omeniei!
– Există vreun cuvânt cu ajutorul căruia ne-am putea conduce viața?, a fost întrebat Confucius: Da, este, a răspuns el: Îngăduința.
– Există nemurire?, a fost întrebat Confucius. Noi nu știm ce este viața, cum am putea, așadar, ști ce este moartea?
– Adevărata bunătate provine din inima omului. Toți oamenii se nasc buni!
– Feriți-vă să faceți ceea ce, mai devreme sau mai târziu, veți regreta!
– Dacă omul nu este înzestrat cu omenie, ce să mai vorbim de etică și de muzică?
– Gloria cea mai mare nu o au cei care nu greșesc niciodată, ci acei care știu să se ridice de fiecare dată când cad!
– Singura greșeală adevărată: să nu-ți corectezi greșelile!
Confucius este prietenul omenirii, dar nu înaintea lui Iisus!
Calinic Argeșeanul
