Skip to main content


În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea sfintei muceniţe Matroana, cea din Tesalonic.

 

Sfânta muceniţă Matroana a fost slujitoare la o femeie de neam evreu, care se numea Pautilla. Însoţind deci pe stăpâna ei până la sinagogă, sfânta Matroana nu intra înăuntru, în sinagogă, ci se întorcea întotdeauna la biserica creştinilor. Când stăpâna ei a prins de veste despre aceasta, a pus de a bătut-o crunt şi a aruncat-o timp de patru zile într-o închisoare, unde sfânta a rămas fără nici o legătură cu cei din afară.

 După aceasta a fost scoasă afară ÅŸi biciuită, tot trupul umplându-i-se de răni de pe urma bătăii. Fiind din nou aruncată în închisoare ÅŸi Å£inută aici timp de mai multă vreme ÅŸi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se spune că Pautilla, în timp ce arunca trupul neînsufleÅ£it al sfintei de pe zidurile înalte ale închisorii, ÅŸi-a primit răsplata meritată, căci a căzut ÅŸi ea de pe zid jos, în vasul care curgea mustul care se călca cu picioarele în lin ÅŸi acolo sfârÅŸindu-ÅŸi viaÅ£a ÅŸi-a dat duhul. Iar cinstitele moaÅŸte ale sfintei Matroana, fiind adunate de credincioÅŸi, au fost îngropate cu multă cinste.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Chiric, cel din Apro, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Filet Sincliticul, cu soţia lui Lidia şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentarisiul şi Amfilohiu ducele.

Sfântul Filet ÅŸi ceilalÅ£i creÅŸtini care au fost împreună cu el au trăit pe vremea împăratului Adrian. Ei se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus înaintea împăratului. Iar împăratul neputând să se împotrivească înÅ£elepciunii mucenicului, l-a dat pe mâna unuia dintre slujitorii apropiaÅ£i ai lui, care legându-l de un stâlp l-au bătut cu săbiile. După aceasta a dat poruncă să fie aruncat în închisoare. ÃŽn timp ce era dus la închisoare s-a alăturat lui ÅŸi soÅ£ia lui Lidia ÅŸi primii trei fii ai lui, dintre care Cronid îndeplinea slujba de comentarisiu. ÃŽn noaptea care a urmat, în timp ce ei cântau în închisoare, un înger li s-a arătat lor ÅŸi i-a îmbărbătat spre pătimirea până la sfârÅŸit. DimineaÅ£a, mucenicii fiind aduÅŸi înaintea împăratului, îndată au fost aruncaÅ£i în niÅŸte vase mari în care fierbea în clocot untdelemn amestecat cu răşină. Dar îndată vasele s-au răcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea de duce ÅŸi care se găsea până atunci în preajma împăratului, văzând minunea aceasta, a intrat ÅŸi el într-unul din vasele cu untdelemn încins, zicând: “Doamne, Dumnezeu creÅŸtinilor, ajută-mi!” ÃŽmpăratul văzând acestea, a plecat de la Roma ÅŸi s-a dus la Iliric, plin de ameninÅ£are ÅŸi de mânie. Åži plecând, a dat poruncă să se ardă timp de ÅŸapte zile vasele cele cu untdelemn ÅŸi cu răşină, după care să fie vârâţi din nou în ele. Dar porunca împăratului aducându-se la îndeplinire, sfinÅ£ii au rămas nevătămaÅ£i. ÃŽntorcându-se din călătoria lui ÅŸi aflând de toate acestea împăratul s-a simÅ£it ruÅŸinat, iar sfinÅ£ii după trecere de câtva vreme, pe care au petrecut-o în rugăciune, s-au săvârÅŸit din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Ioan şi Baruh, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea profetului Anania, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Pavel, episcopul Corintului, fratele preasfinţitului Petru, episcopul Argosului, purtătorul de semne.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Eutihie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan din Licopolis.

Sfântul Ioan ÃŽnaintevăzătorul din Egipt s-a născut la începutul sec. al IV-lea. El trăia în oraÅŸul Licopolis (Egiptul Mijlociu) ÅŸi era tâmplar. La vârsta de 25 de ani s-a dus la o mănăstire unde a fost tuns călugăr.  

Timp de cinci ani Sf. Ioan a trăit în mai multe mănăstiri, dar vrând să se izoleze de lume s-a dus la Tebaida, în muntele Bolcha, unde a stat mulÅ£i ani în pustnicie, fără să-Å£i părăsească locul. El vorbea cu cei care-l căutau printr-o ferestruică pe unde primea ÅŸi hrana. 

După treizeci de ani de izolare, Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii. El i-a prezis împăratului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor săi Maximus ÅŸi Eugenius, precum ÅŸi o victorie militară împotriva lui Gauls. ObiÅŸnuia să le spună ÅŸi oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea să li se întâmple, ajutându-i să ia decizii bune pentru ei. Sfântul le dădea ulei sfinÅ£it bolnavilor, îi ungea cu el ÅŸi aceÅŸtia se vindecau de diverse boli. 
                                                    
Sf. Ioan a proorocit că istoricul Palladius, care i-a scris ViaÅ£a, va deveni episcop, lucru care s-a ÅŸi întâmplat, Palladius devenind Episcop al Bitiniei, în Asia Mică.   

Sf. Ioan punea mare bază pe smerenie, sfătuind pe toÅ£i să aibă smerenie: “UrmaÅ£i viaÅ£a virtuoasă a sfinÅ£ilor părinÅ£i după puterea voastră ÅŸi dacă reuÅŸiÅ£i ceva, nu vă mândriÅ£i cu ce aÅ£i obÅ£inut pentru că mulÅ£i au ajuns la virtutea perfectă dar umplându-se de mândrie au căzut de la înălÅ£ime în prăpastie”. 

“CercetaÅ£i-vă cu atenÅ£ie să vedeÅ£i dacă aveÅ£i conÅŸtiinÅ£a curată, să nu vă pierdeÅ£i puritatea minÅ£ii. Nu lăsaÅ£i gândurile să vă năpădească în timpul rugăciunii. Vrei din vanitate să fii lăudat pentru sfinÅ£enia ta sau vrei să fii sfânt doar prin înfăţiÅŸare? Bagă de seamă ca gândurile lumeÅŸti să nu-Å£i ocupe mintea în timpul rugăciunii, pentru că nu e nimic mai neplăcut lui Dumnezeu decât să te rogi Lui cu buzele în timp ce gândurile sunt departe de El. Asta se întâmplă mai ales celor cu viaţă căldicică, care nu renunţă de tot la lume ÅŸi aÅŸteaptă recunoÅŸtinÅ£a din partea oamenilor. Un om a cărui minte este a lumii ÅŸi a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L caută pe Dumnezeu să-ÅŸi ridice mintea de la lucrurile lumeÅŸti ÅŸi să-ÅŸi îndrepte mintea către Dumnezeu. Cel care a ajuns câtuÅŸi de puÅ£in la cunoÅŸtinÅ£a dumnezeirii (pentru că nimeni n-o poate dobândi în totalitatea ei), va putea descoperi ÅŸi cunoaÅŸte multe lucruri pe care numai tainele cunoaÅŸterii lui Dumnezeu i le poate dezvălui. El va vedea lucruri care urmează să se întâmple ÅŸi va avea revelaÅ£ii divine, asemeni sfinÅ£ilor. El va face minuni ÅŸi va obÅ£ine tot ce va cere de la Dumnezeu.” 

“IubeÅŸte tăcerea, fiule, trăieÅŸte mereu în contemplare divină ÅŸi roagă-te ca Domnul să-Å£i dea o minte luminată, lipsită de gânduri păcătoase. Demn de laudă este sfântul care trăieÅŸte în lume, îşi foloseÅŸte virtuÅ£ile, este bun cu străinii, face pomană sau ajută pe alÅ£ii la munca lor ÅŸi trăieÅŸte fără mânie. Un astfel de om este lăudabil pentru că are o viaţă curată împlinind poruncile Domnului fără să-ÅŸi neglijeze îndatoririle lumeÅŸti.” 

“Cel ce lasă altora grijile trecătoare ale lumii este mai bun ÅŸi mai demn de laudă pentru că s-a lepădat de sine, ÅŸi-a luat crucea ÅŸi L-a urmat pe Hristos. Acesta este în permanenţă în contact cu lucrurile divine, fugind de cele pământeÅŸti, fără să se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta bună ÅŸi prin rugăciunea închinată lui Dumnezeu devine un om liber, neîngrădit, care stă drept în faÅ£a lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este în continuă convorbire cu Dumnezeu.” 

Sf. Ioan a ajutat sufleteÅŸte mulÅ£i oameni prin aceste învăţături mântuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare ÅŸi prin viaÅ£a personală pe care a dus-o în sfinÅ£enie. 

Sf. Ioan al Egiptului a ajuns la vârsta respectabilă de nouăzeci de ani şi s-a dus la Domnul în anul 395.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.