Ș-apoi, de noi înșine, să nu ne fie milă? În acest context putem să dezvoltăm și un sentiment de compasiune față de noi: „Adresându-ne nouă înșine cu tu, ne spunem: Cât de dificil este să reacționezi într-o astfel de situație, cu atât de multă anxietate!”
„De obicei, știm de unde provine această sensibilitate extremă…Tocmai empatia față de noi ne-ar putea ajuta să punem oarecare distanță, ce ar face posibilă apoi și stabilirea unei relații cu noi înșine în această situație dificilă, fără să ne sfâșiem. Ne privim pe noi ca și cum am fi o persoană străină și, la cum simțim compasiune față de altcineva, tot astfel o putem resimți și față de noi înșine, cu dorințele, cu bucuriile, cu îngrijorările noastre.
Empatia față de noi înșine joacă un rol important atunci când ne privim retrospectiv viața…De exemplu, atunci când ne dăm seama, dintr-o dată, cum am gestionat anumite situații de viață, anumite provocări sau cum ne-am confruntat dârz, de-a lungul mai multor ani, cum am dat dovadă de curaj în fața fricii. Poate că nimeni nu a remarcat acest lucru adevărat!
Retrospectiv, ne exprimăm recunoștința față de noi înșine, ne pare rău că a fost atât de greu, suntem recunoscători pentru faptul și felul în care am făcut acel lucru. Să ne amintim de anumite dorințe ce ne-au forțat spre anumite evoluții pe care, poate, abia privindu-le retrospectiv le putem aprecia cu adevărat.
Această relație empatică cu sine, împreună cu posibilitatea distanțării de sine, este importantă, pe de o parte, pentru a putea simți și accepta plini de afecțiune ceea ce se întâmplă, pe de altă parte, însă, și pentru a ne putea debarasa de o stare de indispoziție. Să presupunem, de exemplu, că suntem cu totul acaparați de o anumită grijă. Ne imaginăm pe noi înșine ca pe o persoană – că poate avea unele trăsături asemănătoare nouă – preocupată de această grijă…Prin această imagine, ne putem dezvolta empatia, dorim să-i oferim ajutor acestei persoane. Deja e o mare diferență față de o confruntare cu sine lipsită de empatie: nu ne sfâșiem pe noi înșine, ci vedem despre ce este vorba, și fie că acceptăm acel lucru, fie deblocăm situația…și putem face acest lucru atât în relație cu noi înșine, cât și cu alții – cu condiția să ne acordăm timpul necesar!” (pag. 37-38)
Calinic Argeșeanul
