Desigur, se pune întrebarea: unde putem găsi Descoperirea Dumnezeiască cea mai presus de fire? Răspunsul este unul sigur şi singur pe lume: Descoperirea Dumnezeiască cea mai presus de fire se găseşte în Sfânta Scriptură sau Biblia, şi în Sfânta Tradiţie.
Deci, Biblia sau Sfânta Scriptură este colecţia cărţilor Vechiului şi Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, într-o perioadă de 1500 de ani (de la prima carte a Vechiului Testament – Facerea şi până la ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa, adică de la Moise, care a trăit cu circa 1250 de ani înainte de Hristos şi până la anul 100 după Hristos).
Deseori, atunci când ne referim la Magna Charta omenirii, Biblia, noi o numim şi Sfânta Scriptură sau Sfintele Scrieri, inspirate de Dumnezeu. Subliniem că denumirea de Biblie este din limba greacă şi înseamnă „cărţi” sau „carte”. S-a îndătinat acest etimon pentru că Sfânta Scriptură a fost scrisă, în cea mai mare parte, în limba greacă şi a fost vestită lumii în acelaşi grai grecesc, precum arată documentele din vremea aceea şi, mai ales, prin Sfânta Tradiţie.
În decursul vremii, Marea Carte a omenirii, Biblia sau Sfânta Scriptură şi-a păstrat numele şi aşa a fost recunoscută de către cei care o recunosc ca şi normă de credinţă, precum şi de către cei care au batjocorit-o pe parcursul timpului prin Biblia hazlie şi Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi. Batjocoritorii au murit. Biblia a rămas!
Când unul dintre savanţi a fost întrebat: dacă ar fi nevoit să plece definitiv pe o insulă izolată de lume, ce carte şi-ar lua, doar una, savantul a răspuns fără să ezite nici o clipă: Biblia.
Biblia rămâne cea mai preţioasă Carte a lumii. Este cea mai răspândită pe faţa Pământului. Toată Biblia se rezumă la ceea ce a spus Iisus Domnul: „Ci toate câte voiţi să vă facă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este legea şi proorocii.”[1]
Că iubirea este esenţa acestei cărţi reiese şi din dialogul pe care un învăţător de Lege l-a avut cu Iisus: „Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi proorocii.”[2]
Este necesar să luăm aminte cu multă grijă la aceste adevăruri care ne duc la uşa Paradisului. Ajută-ne Doamne să înţelegem şi mai ales să împlinim Legea şi voia Ta!
Calinic Argeșeanul
[1] Matei 7, 12
[2] Matei 22, 36-40