Întotdeauna, când a fost timpul de a scrie despre oameni și evenimente, m-a cuprins îngrijorarea cum să fie acel material, pentru a reflecta adevărul ca bobul de rouă în care raza soarelui strălucește. Dar atunci când a trebuit să scriu despre tainele lui Dumnezeu și despre puterea Lui care se arată întru sfinții Săi, îngrijorarea mea a crescut și mai mult. Mi-am amintit de glasul psalmistului David care ne cheamă mereu de peste multele veacuri: „Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Dumnezeu pe pământ!” (Psalmul 45, 8).
Lucrarea lui Dumnezeu în Cer și pe pământ ni se arată nouă întru desăvârșită armonie, minunându-ne de grija și bunătatea lui Dumnezeu de a ne bucura inima, exclamând: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut!” (Psalmul 103, 23).
Între miile și milioanele de sfinți cunoscuți și necunoscuți, ca-n cununa de aur cu pietre prețioase, se află și Sfânta Cuvioasă Parascheva, ale cărei sfinte moaște se află în cetatea spirituală din Iașii Moldovei. Mare a fost bucuria creștinilor, preoților și ierarhilor, când, în 13 iulie 1641, moaștele Sfintei Parascheva veneau pentru totdeauna, în dulcea capitală a Moldovei, aproape de inima creștinilor ca blândă mângâietoare și grabnic ajutătoare. Știm că domnitorul Vasile Lupu călcase cu piciorul în Cetatea Argeșului, însoțit de cărturarul învățat Varlaam, mitropolitul Moldovei, închinându-se în biserica Sfântul Nicolae Domnesc și în Catedrala lui Neagoe Vodă Basarab, precum și la moaștele Sfintei Mucenițe Filoteea. Atunci s-au umplut de admirație, dar și de o invidie fără margini văzând frumusețea ctitoriilor basarabe, dar și prezența sfintelor moaște ale Sfintei Filoteea, care ocrotea de sute de ani spațiul argeșean și al întregii Țări Românești.
După cum se vede și azi, hotărât lucru, nu se putea lăsa mai prejos și la zidirea Bisericii Sfinții Trei Ierarhi, s-a silit din răsputeri să fie împodobită cu Sfinte Moaște. Făcând demersuri stăruitoare către Patriarhul Ecumenic Partenie I al Constantinopolului, precum și la Sultanul Murat al IV-lea, cum grăiesc înscrisurile lui Dimitrie Cantemir: Sultanul Murat al IV-lea a dat voie domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele ei moaște din Biserica Patriarhicească a Constantinopolei și le-a câștigat acestea pentru cele multe și mari binefaceri și slujbe făcute Sfintei Biserici celei mari; că din însuși veniturile sale – a plătit peste 260 de pungi ce datora ea turcilor, (…) 300 de pungi la Poarta Otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaște.
Toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de miază-zi al Bisericii Sfinții Trei Ierarhi, unde se află sfintele moaște! Vom sublinia că Sfânta Parascheva s-a născut în anul 1025, în localitatea Epivat (azi Boiados) în Turcia, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, azi Istanbul, din părinți, tatăl administrator al localității, iar mama, Sofia, o creștină înțeleaptă și evlavioasă, care au mai avut un prunc ajuns mai târziu episcop, pe nume Epifanie, în localitatea Madita din Tracia, ale cărei moaște făceau minuni spre marea bucurie a creștinilor. Din pruncie, a urmat sfaturile mamei sale, Sofia, mergând la biserică și făcând milostenie celor săraci. Silită la căsătorie, ea fuge în noaptea nunții, a împărțit averea la săraci și a eliberat pe toți robii, după care merge în Constantinopol și apoi la Mănăstirea Heracleea Pontului, petrecând în posturi aspre și rugăciuni stăruitoare.
Marea dragoste pentru Iisus i-a îndreptat pașii spre Ierusalim, unde s-a închinat la mormântul lui Iisus și la Peștera din Betleemul Iudeii, mergând apoi în Valea Iordanului, unde s-a nevoit, ca și Maria Egipteanca, ani de zile în post și rugăciune și unde ar fi dorit să rămână până la sfârșitul vieții. Un înger al Domnului, însă, i s-a arătat și i-a zis: Să lași pustiul și să te întorci în patria ta, că acolo ți se cuvine să-ți dai trupul pământului! Așadar, s-a întors de îndată în Epivat și, fără să fie cunoscută de săteni, a slujit în biserică, în asceză absolută.
Având doar 25 de ani, pleacă spre Domnul, fiind înmormântată nu departe de biserică, în apropierea malului mării. După o vreme, sfintele ei moaște au fost descoperite printr-o minune, în urma unui vis, în care îngerul i-a poruncit preotului bisericii să îndepărteze de lângă trupul Sfintei Parascheva un mort așezat în apropiere. Umblând în mormânt au aflat trupul Sfintei întreg, plin de miresme și izvorâtor de mir, prin care se făceau vindecări tuturor celor care se apropiau cu credință de sfintele moaște. Acesta este motivul pentru care Țarul Asan I al Imperiului româno-bulgar, care domnea alături de fratele său, Petru, a luat sfintele moaște și le-a așezat în Târnovo, capitala Imperiului, unde au stat 150 de ani întru mare cinstire.
În anul 1393, turcii distrug Imperiul româno-bulgar și sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva vor fi duse la Belgrad, unde au stat până în anul 1521, când s-au întors din nou la Constantinopol, din cauza turcilor cuceritori, stând încă 120 de ani, făcând minuni și aducând bucurie tuturor creștinilor din Balcanii cotropiți de păgânătate.
De aici, cu mare cinste și credință, la 14 octombrie 1641, au fost aduse în Moldova unde se află și unde cu evlavie, creștinii români de pretutindeni și din alte părți ale lumii vin să se închine, făcând prin darul lui Dumnezeu un noian de minuni. În România este mult cinstită, chiar înainte de a veni la Iași în 1641. Iată că, în secolul al XIV-lea, la Rășinari, lângă Sibiu, s-a zidit o biserică cu hramul Sfânta Parascheva, iar la Roman-Neamț, în secolul al XV-lea, o biserică cu hramul Sfânta Vineri, așa cum se mai numește Sfânta Parascheva pe la noi. Păstorind și județul Teleorman, am constatat că sunt foarte multe biserici închinate Sfintei Parascheva și Sfintei Filoteea.
Așa se explică faptul că Mircea cel Bătrân a luat de la Târnovo pe cele două sfinte: Parascheva și Filoteea, în anul 1393, când a fost cotropit de turci, și au fost aduse dimpreună în Țara Românească, unde au stat o vreme, Sfânta Parascheva fiind dusă apoi la Belgrad, iar Sfânta Filoteea, la Curtea de Argeș. Pictorii, cu bună știință, pictează în biserici pe cele două sfinte alături, bucurându-ne și rugându-le să ne ocrotească cu darurile lor de la Dumnezeu.
Dimpreună cu Înțeleptul Solomon, vom spune plini de bucuria credinței: „Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu…Drepții în veci vor fi vii și sufletul lor nemuritor!” (Înțelepciunea lui Solomon 3, 1; 4, 7, 15).
Doamne, Iisuse Hristoase, Îți mulțumim pentru bucuria făcută nouă prin Sfinții Tăi!
Calinic Argeșeanul
