Sub lumina blândă a stelei de la Răsărit, în pragul sărbătorilor de iarnă, când sufletele se înmoaie în așteptarea Nașterii Domnului, Grădinița cu Program Normal Tutana, parte a Școlii Gimnaziale Băiculești, a devenit din nou vatră de lumină, de tradiție și de comuniune. Cea de-a VI-a ediție a Concursului Județean de Creație Plastică „Șezătoarea Românească de Crăciun” a fost nu doar un eveniment artistic, ci o adevărată mărturisire de credință și identitate românească.
Într-o lume tot mai grăbită, în care valorile autentice par uneori uitate, această șezătoare a fost o reîntoarcere la rădăcini. Inspirată din vechile adunări ale satului românesc, unde femeile torceau, coseau și povesteau la lumina lămpii, șezătoarea de la Tutana a fost transformată într-un spațiu educativ și duhovnicesc, în care copiii au fost învățați să creeze, să colaboreze și să înțeleagă taina Crăciunului.
În baza parteneriatului dintre Inspectoratul Școlar Județean Argeș și Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, evenimentul a adus împreună educația și Biserica, într-o armonie firească și ziditoare, sub coordonarea doamnei profesor Iuliana Cimpoca și a doamnei director Ileana Bodescu, alături de Părintele Dan-Florin Obrocea, Consilier Învățământ și Activități cu Tineretul și de Părintele Vasile-Cornel Ilina, Coordonatorul Biroului de Cateheză și Activități cu Tineretul din cadrul Protoieriei Curtea de Argeș.
Cele două secțiuni ale concursului – pictură și desen, respectiv colaje și decorațiuni – au fost prilej de exprimare a sufletului curat al copilăriei. Prin culori și forme, prin hârtie, sfoară și lut, copiii au reînviat scene din Ajun, colindători cu steaua, icoane naive ale Nașterii, dar și simboluri ale șezătorii tradiționale. Fiecare lucrare a fost o rugăciune vizuală, o mărturie a credinței și a bucuriei.
Atelierele de creație au fost adevărate laboratoare de comuniune, în care copiii au învățat că frumusețea se naște din colaborare, iar talentul înflorește sub îndrumarea atentă a dascălilor. Într-o atmosferă caldă, plină de colinde și zâmbete, s-au legat prietenii, s-au împărtășit povești și s-a simțit prezența lui Hristos în mijlocul celor mici.
La eveniment a fost prezent Părintele Ovidiu Creț, care a oferit iconițe copiilor, aducând binecuvântare și lumină în sufletele lor. Nu a fost doar un gest simbolic, ci o chemare la trăirea credinței, la apropierea de Dumnezeu prin simplitate, bunătate și iubire.
Valoarea acestei șezători nu stă doar în frumusețea lucrărilor sau în aplauzele primite, ci în lecțiile de viață transmise: respectul pentru tradiție, bucuria de a dărui, puterea comunității și importanța credinței. Într-o lume în care modelele se schimbă cu repeziciune, astfel de inițiative devin repere de stabilitate și sens.
„Șezătoarea Românească de Crăciun” este mai mult decât un concurs – este o punte între generații. Este glasul bunicilor care răsună în cântecele copiilor, este firul nevăzut care leagă trecutul de prezent, satul de oraș, tradiția de modernitate. Este dovada vie că educația, atunci când este înrădăcinată în valorile creștine, poate forma caractere, poate zidi suflete și poate păstra vie identitatea unui neam.
Prin implicarea cadrelor didactice, a părinților și a Bisericii, Școala Gimnazială Băiculești și Grădinița Tutana oferă un model de bună practică în educația românească: un model în care copilul este în centrul atenției, iar valorile sunt transmise nu doar prin cuvinte, ci prin fapte, prin trăire și prin exemplu.
Proiectul „Șezătoarea Românească de Crăciun” ne amintește că Nașterea Domnului este, înainte de toate, o sărbătoare a inimii. Este momentul în care ne întoarcem la esență, la familie, la credință și la tradiție. Iar copiii de la Tutana ne-au arătat că viitorul este luminos, atâta timp cât învățăm să păstrăm vie flacăra trecutului.
„Șezătoarea Românească de Crăciun” nu este doar o activitate artistică, ci o lucrare de suflet, o chemare la rădăcini, la credință și la comuniune. Prin mâinile și inimile copiilor, tradiția a prins din nou viață, iar Nașterea Domnului a fost cinstită cu bucurie, culoare și rugăciune. Astfel de inițiative sunt dovada vie că educația, atunci când se sprijină pe valorile creștine, poate forma caractere luminoase și poate păstra vie identitatea noastră românească.
Evenimentul de la Grădinița Tutana ne arată că educația nu înseamnă doar acumulare de cunoștințe, ci formare de suflete. Prin artă, colind, colaborare și credință, copiii au învățat lecții esențiale despre bunătate, tradiție și apartenență. „Șezătoarea Românească de Crăciun” este un model de bună practică, un exemplu de cum școala și Biserica pot lucra împreună pentru a zidi oameni frumoși la chip și la suflet.
Șezătoarea de Crăciun de la Tutana a fost o fereastră deschisă spre esență: spre colind, spre icoană, spre bunici, spre Dumnezeu. Copiii au fost mesagerii unei lumi curate, în care tradiția nu moare, ci renaște cu fiecare generație. Iar acolo unde se cântă colinde, se pictează stele și se dăruiesc iconițe, Hristos Se naște cu adevărat.
