Pe coasta dealului din piemontul Cândeștilor, clădirea Bisericii Brătienilor a fost ridicată în perioada cuprinsă între anii 1905 și 1912. Arhitectul principal al lucrării a fost Petre Antonescu (1873‐1965), cel care a pus în operă stilul arhitectural neoromânesc și care poate fi numit și arhitectul familiei Brătianu. Biserica a fost sfințită în ziua de joi,19 mai a anului 1921 de către Mitropolitul Primat Miron Cristea (1868‐1939).
Edificiul ne reamintește de biserica schitului Ostrov de la Călimănești prin pridvor, plan și proporții. În plan, clădirea decupează conturul unei cruci cu brațele egale, continuată la Apus de un pridvor dreptunghiular care se deschide pe latura de sud‐est către treptele de acces. Volumul este împărțit în demisolul cu mausoleu și parterul cu spațiul vitrat de ferestrele absidelor gemene din naos. Zidăria din blocuri de calcar numulitic de Albești‐Muscel veșnicește pereții și păstrează prin sculpturile din brâie și torsade, ancadramente de ferestre și cornișe, calitățile estetice tradiționale ale bisericilor de lemn argeșene.
Împărțirea spațiului edificiului ecleziastic are ca model martiriologiile creștine ridicate încă din secolul al II‐lea după Hristos. Iconostasul și mobilierul liturgic, corpurile de iluminat și feroneria sunt cele cu care a fost înzestrată inițial biserica. Pictura exterioară, al frescò, este opera pictorului Octavian Smighelschi, autor al medalioanelor ce reprezintă chipuri de protoevangheliști, care decorează cornișa bisericii.
Florica este denumirea istorică reală a localității (Ştefănești, Argeș) și amintește tuturor de prima fiică a lui Ion C. Brătianu, răpusă de difterie, la frageda vârstă de aproape doi ani, în 1865. Astăzi, osemintele ei se păstrează într‐o nișă laterală din spațiul principal al criptei Brătienilor, unde și‐au găsit locul de veci marii bărbați de stat, făuritori ai României moderne: Ion C. Brătianu (1821‐1891), care se impune cu îndreptățită autoritate morală, om politic cu contribuții majore la opera de făurire a României moderne în secolul al XIX–lea și partizan incontestabil al actului național de proclamare și cucerire a Independenței de Stat a țării noastre în urma Războiului româno‐ruso‐turc din anii 1877‐1878.
Opera sa a fost continuată de fiul său, remarcabilul om politic și de stat Ion I.C. Brătianu (1864‐1927 )cu merite incontestabile în înfăptuirea întregirii neamului românesc odată cu Unirea de la 1 Decembrie 1918 și, ulterior, a consolidării României Mari printr‐o serie de reforme care au cuprins toate sectoarele și domeniile societății, la care și‐au adus contribuție și ceilalți Brătieni: Constantin, Vintilă, Gheorghe.
Contribuția membrilor familiei Brătianu la mărturisirea Bisericii Ortodoxe Române se cuvine remarcată cel puțin prin această biserică.
Evenimentele istorice ale ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Biserică Ortodoxă Autocefală (1885) și la acela de Patriarhie (1925) conțin și eforturile unor membrii ai familiei Brătianu făcute în forurile politico‐diplomatice ale acestor epoci din istoria modernă a României.
Monument sfânt al istoriei românilor și al credinței lor, biserica de la Florica este deschisă recunoștinței și gândurilor pioase ale celor care îi pășesc pragul și personifică o familie legată de neamul său, atât prin locuri necercetate și cărți necitite atent de noi, urmașii, dar mai ales prin exemplu dat de peste un secol încoace.
În același gând cu cel al înaintașilor săi, Înaltpreasfintitul Calinic a înființat, din mila Domnului, în anul 2008, un mic așezământ monahal, avându‐l ca ocrotitor pe cel dintâi pustnic și cel mai mare om născut din femeie, Sfântul Ioan
Botezătorul, la dorința și cu sprijinul doamnei Eleonora Ioana Brătianu, care, în memoria soțului său, Dan Gheorghe Brătianu, a dăruit Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului un teren și o clădire veche, aflate în vecinătatea Bisericii Bratienilor.
Odată cu venirea stareței Dionisia Trache, cu binecuvântarea Arhiereului locului, s‐a început restaurarea vechii clădiri, cu ajutorul Eleonorei Brătianu. În această perioadă s‐a amenajat și paraclisul schitului, având‐o ca ocrotitoare pe Maica Domnului, prin Sfântul Ei Acoperământ.Tot în această perioadă a luat ființă un atelier de decorațiuni pe ceremică și un atelier de iconografie.
Dumnezeieștile Slujbe se oficiază în biserica închinată Sfântului Ioan Botezatorul, prăznuit pe 7 ianuarie, precum și în paraclisul lăcașului închinat MaiciiDomnului. În prezent, obștea numără trei viețuitoare.
