Schitul Brătășești, cu hramurile Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sfinții Serghie și Vah, fost metoc al Episcopiei Argeșului, s‐a ridicat în jurul anului 1735 de către paharnicul Ioan Vâlsănescu. Ruinându‐se, a fost refăcut șaizeci de ani mai târziu de către arhimandritul Partenie de la Mănăstirea Argeșului. În Catagrafiile de la 1808 și 1824 schitul este descris ca „… biserică de zid fără turlă, cu clopotniță, hram Sf. Ioan Predeticiu și sfinții mucenici Serghie și Vacho; îngrădire de zid împrejur n‐are. Ieromonahi: Rafail, Tarasie, Nifon; cei mireni cercători, veniți la călugărie”.
Pisania veche a lăcașului, dăltuită în grafie chirilică, versificată, sună astfel: „Întru slava lui D(u)mnezeu ce în Sfinti Troiță să slăvește și‐ntru cinstea Nașterii Sf(î)nt(ului) Ioannu Botezătoriului, ce să prăznuiaște schitul celu vechiu, ce iaste acum stricat și părăsit, de păharnicul Ioan Vâlsănescul întâi au fost ziditu ( în anul 1735). Apoi al doilea ctitoru după acesta au urmat și într‐acestu loc din temelie au ridicat cu cheltuiala sa, părintele Parthenie arhim(a)ndrit și prin silința p(ă) rint(e)lui Varlam, ce s‐au ostenit și fără zăbavă au luatu săvârșire și de zugrăvit (1795). Iar de prea osfințiia sa I‐‹ul› episcopu Argeșu(lui) s‐au târnosit, adecă de chir Ios(i)fu, stăpânul nostru s‐au sfințitu și s‐au m(a)i adaos și alt hram, a celor 2 m(u)cen(i)ci Sf(i)nți(i) Serghie și Vacu ̆, ca să‐i prăznuim aici, acum. Iar la leat 1813 s‐au mer(e)metisitu ̆ prin Dor(o)theu smeritul arhima(ndrit) și prin blagoslovenia acestui stăpîn arhi(e)reu m‐am silit din câtă putere am avutu și eu făcând tâmpla, pridvorul și altele ce au trebuit și beserica de nou peste tot s‐au învălit; 2 clopote de nou s‐au făcut și s‐au așăzat prin ajutorirea și altora ce s‐au îndemnatu ̆; s‐au făcut și pre afară alte lucruri mai multe precumu chili(i)le și cișmeaoa ce să află‐n curte. Ci și de acumu înnainte cei ce vor mai ajutora, plată și pomenirea ca cei dinutîi vor avea; 1819”. Conform documentelor de la 1845 „schitul era în desăvârșită dărăpănare”.
Arhiereul Samuil Tărtășescu Sinadon a cerut aprobarea mitropolitului Neofit al Ţării Românești să repare pe cheltuiala proprie casele schitului, unde intenționa să‐și „odihnească bătrânețele” după retragerea sa din activitate. Schitul a fost renovat în două etape succesive, în anii 1845 și 1875. Rămas în părăsire timp de 10 ani, a fost refăcut „cu toată podoaba din interior și exterior” prin stăruința superiorului mănăstirii Robaia, protosinghelul Teodosie Oprescu, între anii 1924 și 1928, așa cum se poate citi în pisania adăugată cu vopsea deasupra ușii de la intrarea în sfântul lăcaș.
În anul 1952, biserica a suferit noi reparații, fără însă a se interveni asupra picturii, care, păstrată parțial, este cea de la 1795. Transformat în biserică de mir a cătunului Florieni, satul Brătășești, schitul a revenit la funcționalitatea de odinioară în anul 1998, ca metoc al Mănăstirii Robaia, de care depinsese și în trecut. La 25 noiembie 2007, viața monahală a fost reluată la schitul Brătășești, obștea fiind formată din câteva monahii venite aici de la Mănăstirea Robaia. În anul 2010 a fost întocmit proiectul de conservare‐restaurare a picturii murale, de către experutl restauratorul Ion Chiriac, lucrarea urmând a fi executată în viitorul apropiat.
Prin arhiereasca purtare de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului și cu osteneala monahiei stvrofore Siluana, actuala stareță a Mănăstirii Robaia, vechiul lăcaș, ajuns în stare avansată de degradare, a intrat într‐un amplu proces de restaurare, dorit și finanțat și de către Primăria Albeștii de Argeș, pe al cărui teritoriu administrativ se află bătrânul edificiu.
Schitul Brătăşeşti
