Viaţa monahală în zona cursului superior al apei Vâlsanului este atestată încă de la începuturile consolidării statului feudal Ţara Românească. Astfel, sub „dunga bătrână şi blagorodnă a Munţilor Făgăraş, pe versantul sudic, alături de alte aşezăminte religioase, este amintită la sfârşitul secolului al XIV‐lea Mănăstirea Brădetu, care a rezistat peste secole, cu vremelnice întreruperi datorate vremurilor. În urma reformelor date de către Alexandru Ioan Cuza, vechiul schit anterior amintit a devenit biserică de mir a satului.
După aproape un secol şi jumătate, o nouă ctitorie a vremurilor noi vine să reînnoade firul vieţii monastice la Brădetu. Noul edificiu s‐a început în anul 2004, prin purtarea de grijă şi binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, pe o nouă vatră, tot pe moşia vechiului aşezământ, aflată pe culmea Dealului Seci, la 750 m altitudine, într‐un punct de cotitură a Râului Vâlsan, loc ce oferă privirii o vedere panoramică a Muntelui Ghiţu, a Masivului Iezer, a Măgurei Chiciura, a defileului Vâlsanului şi asupra vetrei satului Brădetu, dominat şi acum de Biserica vechiului Schit Înălţarea Domnului.
În acest cadru natural deosebit de pitoresc, s‐a pornit de la o casă cu arhitectură veche, specifică zonei superioare a văii Vâlsanului, care a fost restaurată, devenind unicul corp de chilii al schitului. Aici a funcţionat provizoriu şi primul paraclis. La 23 iunie 2005 peste văile din zona Brădetului au răsunat primele dangăte de clopot de la noul schit. La scurtă vreme, în ajunul hramului de toamnă al Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, a fost finalizată şi biserica paraclis, construcţie de lemn, care a primit hramul „Acoperământul Maicii Domului”. Între anii 2006 şi 2007 s‐a continuat zidirea altor construcţii: noua casă monahală, destinată bibliotecii, cu spaţii de studiu şi lucru, precum şi altarul de vară. Obştea „sihăstriei” de la Brădetu este alcătuită din cinci monahi tineri, stareţ fiind Ieromonahul Filotei Dabu, venit aici de la Mănăstirea Slănic.
Trei călugări (ieromonahul Filotei, ieromonahul Mardarie şi ierodiaconul Anatolie) au format obştea fondatoare a noului Schit Brădetu, pus de Înaltpreasfinţitul Calinic sub protecţia Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Nectarie Tămăduitorul.
După aproape 12 ani de strădanii, obştea fondatoare, în frunte cu Părintele Filotei Dabu, stareţul ei, a format noi călugări (monahii Lazăr şi Iosif), a clădit o bisericuţă nouă, un altar de vară, case mănăstireşti şi trapeză, a organizat gospodăria, a cumpărat livezi şi păşuni în proximitatea noii vetre a schitului. Cei cinci membri ai obştii au reuşit să rânduiască slujbele după tipicul mănăstiresc (cu un orar mai blând, adaptat condiţiilor de la Brădet), şi‐au continuat studiile teologice, au organizat biblioteca mănăstirii, au învăţat meşteşugurile: dulgheriei, îngrijirii animalelor şi producţiei de lactate, tipografiei, al brutăriei şi prescurăriei, grădinăritului şi altele, specifice lucrărilor de vară.
Noul Schit Brădetu desfăşoară şi o modestă activitate misionară, specifică tagmei, prin activităţile din cadrul Editurii şi Tipografiei „Nectarie Kefalas”, aflată – cum numele o arată – sub patronajul Sfântului Nectarie, misiune concretizată în realizarea şi distribuirea gratuită de carte religioasă lucrată exclusiv în atelierul mănăstirii.
De asemenea, în schit există obiceiul ca pelerinii să fie primiţi de unul dintre călugări şi însoţiţi în biserică la rugăciune, monahii punându‐se la dispoziţia credincioşilor pentru lămuriri şi îndrumare.
În mica biserică a schitului se păstrează sub un frumos baldachin, într‐o raclă argintată un fragment din Cinstitele Moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina – Tămăduitorul, prezenţa acestei relicve fiind o mare mângâiere pentru obşte şi pentru cei bolnavi şi greu încercaţi.
