În aceste zile ale Săptămânii Mari, Biserica ne pune înainte nu doar suferința, ci și taina biruinței lui Dumnezeu. Printre chipurile Vechiului Testament care ne pregătesc pentru Paști, Fericitul Iosif cel preafrumos strălucește deosebit: iubit de tatăl său, urât de frați, vândut pe preț de arginți, coborât în groapă, apoi ridicat de Dumnezeu la slavă.
Viața lui Iosif preînchipuie limpede pe Domnul Iisus Hristos: Cel iubit de Tatăl, dar respins de ai Săi; vândut pe arginți, dat morții și pus în mormânt, dar biruitor prin Înviere. Așa cum Iosif a fost așezat spre hrănirea Egiptului în vreme de foamete, tot așa Hristos Se dă pe Sine lumii ca Pâine a vieții, hrănindu-ne cu Trupul și Sângele Său și dăruindu-ne iertarea păcatelor.
Iosif a fost nedreptățit, dar a rămas curat. A fost vândut, dar nu a răspuns cu ură. A suferit, dar a adus binecuvântare celor ce l-au rănit. În aceasta vedem o mare lecție a Crucii: Dumnezeu poate întoarce rana în vindecare, rușinea în slavă și moartea în viață.
„Iată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine…” (Facerea 50, 20). Acest cuvânt se împlinește deplin în Hristos, Care pe Cruce iartă deplin.
Tânărul Iosif nu a vrut să cadă în păcat cu soția lui Putifar, deși, pe moment, ar fi putut câștiga privilegii și o viață mai ușoară. A ales curăția în locul avantajului imediat și credincioșia față de Dumnezeu în locul compromisului. În mod asemănător, Hristos nu a acceptat oferta satanei în pustie (Matei 4, 8-10), refuzând slava și puterea fără Cruce. El a ales ascultarea deplină de Tatăl și calea jertfei, pentru mântuirea noastră.
Paralelele biblice sunt limpezi: Iosif este vândut de frații săi, Hristos este vândut de un ucenic; Iosif coboară în groapă și iese spre înălțare, Hristos coboară în mormânt și învie; Iosif deschide grânarele Egiptului pentru cei flămânzi, Hristos deschide vistieria harului pentru toți cei înfometați de adevăr, iertare și viață; Iosif iartă, Hristos iartă desăvârșit; Iosif hrănește un popor în vreme de foamete, Hristos hrănește Biserica Sa cu Pâinea cea vie, pentru viața veșnică.
Și iată și învățătura pentru acest secol: trăim într-o lume grăbită, rănită, suspicioasă, în care oamenii vor succes fără jertfă și pasiune, dreptate fără milă și pace fără pocăință. Iosif și Hristos ne arată că altfel lucrează Domnul Dumnezeu: prin smerenie, răbdare, curăție și iertare. Într-o epocă a egoismului, creștinul este chemat să nu răspundă cu rău la rău. Într-un veac al imaginii și al aparențelor, Domnul caută inimă curată. Într-o lume a fricii și a frustrării, Evanghelia ne cheamă la încredere, la pace și la statornicie.
De aceea, în Săptămâna Mare, privind la Iosif, înțelegem mai adânc Patimile Domnului: curăția în mijlocul ispitei, răbdarea în suferință, iertarea în fața răului și nădejdea care nu se rușinează. Toate aceste chipuri ne conduc spre Hristos, adevăratul Mântuitor, Care S-a dat pentru noi și ne cheamă la pocăință, credință și pace.
Rafael Vintilă
Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” – Rectorat Pitești
📌 Un proiect al Sectorului Cultural și Comunicații Media și al Sectorului Învățământ și Activități cu Tineretul din cadrul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului
