Skip to main content


Se spune că într-o ţară ca a noastră, frumoasă, bogată şi rotundă ca o pâine proaspătă, Dumnezeu a pus tot felul de daruri, care mai de care mai valoroase. Ce este drept şi hărnicia oamenilor era una care putea fi lăudată.

 

Toate bune şi la locul lor. Dar cu vremea, locuitorii acelei ţări au uitat de dăruitorul Dumnezeu şi au început să-şi cam facă de cap. Se credeau ei buricul pământului.

Din când în când, Dumnezeu le mai trimitea, ba un cutremur, ba nişte potopuri, ba câte o secetă mortală, ba nişte boli mai ascuţite ca acele de acupunctură. Din partea omenească nu prea se vedeau semne. Nu se auzea, nu se vedea, nu se îndrepta.

De aproape douăzeci de ani, a tot plouat, pietrişurile şi mâlurile au umplut şanţurile mai mari şi mai mici, podurile şi podeţele au slăbit, iar unele s-au înfundat. Drumurile mai late şi mai înguste au rămas fără şanţuri bine taluzate şi cu tuburi mari colmatate la curbura de drum, pentru fuga apelor cu debit mai mare sau mai mic.

De o vreme încoace, apele şi-au pierdut măsura, ca şi bietele noastre păcate. Totul a fost cotropit. Şanţurile necurăţate la vreme, podeţele nedesfundate din timpul cu cer senin, tuburile de aducţiune colmatate nu au putut prelua debitele mărite ale revărsărilor de ape.

Şi iată că pe alocurea ne-am trezit cu apele nepoftite prin curţi, beciuri, acareturi, în loc să-şi facă drum pe şanţurile curăţate mereu, podeţele desfundate, canalele decolmatate.

România are sute de mii şi milioane de şanţuri şi şănţuleţe, poduri şi podeţe, tuburi şi tubuleţe ca să nu mai amintesc de canalizările oraşelor cu defecţiuni alarmante.

Toate acestea le-am văzut, se văd şi le vom vedea şi mai bine când prăpădul se poate repeta. N-avem scăpare stând cu mâinile în sân! Fiecare, vrea – nu vrea, trebuie să pună mâna pe sapă, cazma, hârleţ şi alte unelte şi la treabă. Sunt lucrări de fiecare zi şi să ne facem ordine în dreptul porţii şi al grădinii. Solidaritate la degajări de şanţuri, podeţe, poduri, rigole!

Îmi aduc aminte de cele ce spunea Goethe mai de mult: „Dacă fiecare şi-ar face curăţenie în faţa casei şi a drumului pe care merge ar fi ordine şi curat pe toate drumurile!”

Aşadar, la lucru!

N-avem scăpare!

Calinic Argeșeanul