Prin moartea și Învierea Domnului Iisus Hristos se verifică, în mod coerent și istoric, întregul fir al revelației: Legea își atinge scopul, iar profețiile își găsesc împlinirea. Evenimentul pascal nu este doar simbolic, ci decisiv, în care inițiativa aparține lui Dumnezeu; astfel, împăcarea omului cu El nu izvorăște din efortul uman, ci din lucrarea harului, la care omul răspunde prin viața de credință, trăită în Hristos.
Creștinismul nu se întemeiază pe speculație sau pe o metaforă comodă, ci pe descoperirea progresivă și reală a lui Dumnezeu în istorie, urmărită coerent de-a lungul mileniilor și confirmată prin împlinirea profețiilor. Un prim exemplu se găsește chiar la începutul Sfintei Scripturi, în Facerea 3, 15, rostit după căderea omului, cu peste 5000 de ani înainte de Hristos, conform tradiției bisericești (cronologia bizantină): „Acela îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul”. Analiza filologică a textului din Facerea 3, 15 evidențiază o nuanță între tradițiile biblice. Versiunea Septuaginta folosește pronumele masculin autós („El”), sugerând o interpretare hristologică, în care Mesia este Cel ce va zdrobi răul.
În schimb, versiunea Vulgatei, realizată de Fericitul Ieronim, utilizează forma feminină ipsa („ea”), deschizând o interpretare mariologică, în care referința este pusă în legătură cu Fecioara Maria, văzută ca noua Evă. Astfel, textul exprimă două direcții complementare, receptate în tradiția Bisericii: Hristos ca Biruitor și Maria ca participare la această biruință. Acest verset, numit de Părinții Bisericii protoevanghelie (prima veste bună), concentrează într-o formă scurtă întreaga perspectivă a mântuirii: lupta dintre viclenia răului și izbăvirea omului. „Zdrobirea capului șarpelui”, identificat cu satana în Apocalipsa 12, 9 și 20, 2, indică o biruință definitivă asupra răului, iar „înțeparea călcâiului omului” arată că această biruință nu va veni fără suferință. Suferința nu este prezentată ca un capăt al drumului, ci ca asumarea liberă a stării omului căzut și ca loc al luptei cu răul.
În Iisus Hristos, această taină se împlinește deplin: prin Cruce, El primește suferința pentru noi, iar prin Înviere arată că iubirea lui Dumnezeu este mai tare decât moartea, învingând răul și restaurând firea omenească. Mai departe, în istoria mântuirii, lui Avraam i se spune: „Întru sămânța ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului” (Facerea 22, 18) – o promisiune cu deschidere universală, împlinită în Hristos prin genealogia Sa istorică, așa cum consemnează: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam” (Matei 1, 1), arătând că El este urmașul real al lui Avraam, prin Care binecuvântarea ajunge la toate popoarele.
Prin Moise apare așteptarea unui Mijlocitor: „Profet ca mine îți va ridica Domnul Dumnezeul tău” (Deuteronom 18, 15), împlinit în Hristos, Profetul și Mântuitorul desăvârșit. Cu aproximativ 1000 de ani înainte, Psalmul 21(22) descrie suferința Celui drept: „Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele… împărțit-au hainele mele lor”, oferind o imagine care corespunde în mod direct Răstignirii. Profetul Isaia, numit adesea „evanghelistul Vechiului Testament”, aduce, cu aproximativ 700 de ani înainte de Hristos, mai multe mărturii esențiale despre Mesia: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu” (Isaia 7, 14), împlinit în Nașterea Domnului; „Căci Prunc S-a născut nouă, Fiu S-a dat nouă” (Isaia 9, 5), arătând dumnezeirea și domnia Sa; „El a luat asupra Sa durerile noastre… pentru fărădelegile noastre a fost străpuns” (Isaia 53), descoperind sensul mântuitor al suferinței Sale.
Profetul Mica precizează locul nașterii: „Și tu, Betleeme… din tine va ieși Stăpânitor” (Mica 5, 2), împlinit exact în Betleem. Iar Zaharia completează tabloul profetic: „Iată, Împăratul tău vine la tine smerit” (Zaharia 9, 9), împlinit la intrarea în Ierusalim, și „Vor privi la Mine, pe Care L-au străpuns” (Zaharia 12, 10), împlinit în Răstignire. Știind toate acestea, să venim în noaptea de Paște fără grabă în biserică, cu minte trează, ca să întâlnim în mod real pe Hristos Cel răstignit și înviat, primind cu credință și bucurie lucrarea mântuirii împlinite pentru noi, căci „Paștele nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi” (I Corinteni 5, 7).
Paștele, din punct de vedere etimologic, vine din ebraicul Pesah („trecere”), desemnând în Vechiul Testament trecerea poporului Israel din robia Egiptului la libertate prin sângele mielului, iar în Noul Testament își descoperă sensul deplin ca trecere din robia păcatului și a morții la viața cea nouă în Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Care S-a jertfit pentru noi și ne-a deschis calea spre Înviere. Dincolo de dimensiunea simbolică a lumânării, care Îl face prezent în mod sensibil pe Iisus Hristos, „Lumina lumii” (Ioan 8,12), lumânarea de Înviere are și o valoare catehetică profundă: ea exprimă chemarea la jertfă personală.
Așa cum lumânarea arde pentru a lumina și a încălzi, tot astfel viața creștinului este chemată să devină dăruire pentru ceilalți. Participarea la slujba Învierii nu se reduce la un gest punctual, precum primirea luminii, ci presupune rămânere și comuniune în cadrul Sfintei Liturghii. Punctul culminant al sărbătorii nu este momentul exterior, ci împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, în care credinciosul participă real la viața lui Hristos.
Această Duminică a Învierii devine reperul fundamental pentru toate duminicile de peste an, fiecare fiind o actualizare a biruinței lui Hristos asupra morții și o chemare la viața cea nouă, prin primirea Evangheliei și a Euharistiei. Astfel, toate celelalte elemente capătă sens doar în raport cu această comuniune, care reprezintă centrul și împlinirea experienței pascale. Nu numai să vedem lumina, ci și să auzim ce ne spune Dumnezeu, căci „cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu” (Ioan 8, 47).
✒️ Protosinghel Vintilă Rafael, Prof. Dr., Psihoterapeut, Asist. med. – Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului”, Rectorat, Pitești
📣 Proiect cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic Argeșeanul, prin Sectorul Cultural și Comunicații Media și Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul – ARHIEPISCOPIA ARGEȘULUI ȘI MUSCELULUI.
